O iarnă morocănoasă

Ceață, iarnă, frig, zăpadă.

Winter-language


 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu-ți prea vine să ieși afară pe o astfel de vreme. Decât dacă ești nebun și ai un dslr disponibil oricând. Al meu e pregătit tot timpul. Bateria nu o las niciodată descărcată. Și plec uneori pe neașteptate. Nu spun, nu întreb, doar plec. Când mă echipez și-mi iau rucsacul cu scule foto în spate toată lumea știe că sunt de neoprit.

Unii ar avea chef să meargă cu mine, numai că zona de confort e mai plăcută uneori decât mediul în care tocmai mă pregătesc să mă avânt. Așa că de cele mai multe ori plec singur. Doar câinele mai vine cu mâne câteodată, că nu are ce să facă, dacă mă hotărăsc să-l iau cu mine. Și-i place, crede-mă. Nu mârâie, nu înjură, nu face nazuri. Doar vine.