19 sept. 2015
  |   2 Comentarii

Parizerul copilăriei

Totul parcă are gust de cauciuc şi plastic. Salamul are arome de piper, oase afumate, piele de câine şi iz de piropopilcăriţă. Nu ştii ce-i aia piropopilcăriţă? Ai trăit degeaba. Când eram copil vroiam să dau la teatru, aşa că exersam tot felul de expresii, iar „pui de piropopilcăriţă” era în top 10 expresii pe care nu le putea bolborosi oricine.

Vremea a trecut şi în locul bunătăţurilor de altădată au apărut aromele artificiale, E-urile, ideea de roşie şi castravete de grădină, culorile şi formele fără gust. Când eram copil, dacă cumva te îmbolnăveai şi trebuia să ţii un regim alimentar, singurul aliment din carne recomandat de medic era parizerul, ăla cu felia cât palma ciobanului, fleoşcăit şi cărnos. În ziua de azi ce mezel îţi mai recomandă doctorul? Hamburgherul…

Salamul are gust de cârnat, parizerul are gust de salam, de fapt, toate au acelaşi gust. Pun pariu că dacă te leg la ochi şi îţi dau să mănânci cârnat oltenesc vei spune că e cabanos. Îmi este dor, foarte dor, de-o bucată de slană afumată ca pe vremea bunicii, de un cârnat de porc care umple cu arome o vilă cu 12 camere atunci când îl prăjeşti în tigaie, de o roşie cât pumnul, deformată şi buboasă dar plină de gustul grădinii îngrăşată cu bălegarul cailor din vremea copilăriei… Deja îmi este foame… Salivez. Tu nu?

Am tastat în goagăl „parizerul anilor 70” şi am dat peste un articol care dezvăluie reţete vechi şi reţete de mezeluri din ziua de azi. S-ar părea că angajaţii fabricilor de mezeluri nu consumă ceea ce produc nici dacă-i baţi.

2 Răspunsuri la Parizerul copilăriei

  • Pe vremea copilăriei noastre nu erau atâtea așa-zise „specialități”. Noi știam de un singur fel de parizer, fără epitete de formă comercială și salamul de vară, pe care îmi aduc aminte că de multe ori îl uscam în cămara noastră învelit în hârtie.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.