16 Mar 2013
  |   4 Comentarii

Poveste scurta a mamei mele

Mama, pamanteanca suprema din viata fiecaruia. Ea ne-a purtat in pantec si tot ea a decis sa fim. Nu putem ignora asta. Daca o facem, vom muri neimpacati. Mama mea a dorit sa exist, a ta la fel. A mea m-a acceptat, a zis ca nu-s urat si nici cretin, nici prea batran si nici prea slab, si chiar de n-as fi fost normal tot m-ar fi iubit. Pentru asta ar trebui sa-i multumesc, mereu, in fiecare zi. Dar nu o fac si simt ca ea asteapta. Asteapta un sacrificiu absolut si neconditionat, identic cu cel pe care ea la facut atunci cand m-a cedat naturii.

Mama, ti-o spun aici si acum, asa cum nu am mai facut-o vreodata: esti femeia si mama cea mai simpla din lume, ce-a mai iubitoare si ai putea fi si ce-a mai dorita daca oamenii te-ar cunoaste mai bine. Am asteptat sa primesc mereu si mereu totul de la tine. Stiu ca tu nu poti astepta atat si ca intr-un tarziu te vei duce, ca o fiinta multumita ca si-a incheiat misiunea pe pamant. Sper ca acel moment sa fie cat mai departe, atat de departe incat cu greu sa-l poti atinge.

Cand nu mai e ne suparam si ne intrebam de ce nu mai poate fi? In timpul vietii o ignoram de multe ori, ba chiar uitam de ea definitiv. Am vrut sa-i daruiesc multe lucruri si sentimente, insa nu am reusit sa fac decat foarte putin comparativ cu ceea ce a facut ea pentru mine. In noptile de vara, atunci cand natura se dezlantuia plangeam de sarea pijamaua de pe mine, de frica, iar ea ma strangea la piept, ocrotindu-ma cu trupul sau. Ar fi fost in stare sa tipe catre ceruri pentru a cere sa se faca liniste, sa pot eu dormi in tihna.

Am cerut multe de la ea, iar ea mi-a daruit si mai multe. Am suparat-o de mai multe ori, iar ea in schimb mi-a darut intelepciune si iertare. Fericirea ei a supravietuit intotdeauna prin insasi existenta mea. N-a fost niciodata o femeie sofisticata, a preferat simplitatea fireasca a lucrurilor. Am incercat sa inteleg de ce nu accepta accesorii suplimentare, care sa-i scoata in evidenta frumusetea si mi-a spus ca o femeie, daca este frumoasa, va fi multumita cu ea si fara lucruri lumesti, obiecte menite uneori sa estompeze imperfectiunile sau chiar trasaturile unei femei.

M-a invatat sa privesc lumea asa cum este ea, nu asa cum ar trebui. Am invatat de la ea cum sa mananc, cum sa pasesc, cum sa imi aleg cu grija o haina pentru barbati si mai ales am invatat sa fiu rabdator, precaut si iubitor. A fost si va ramane pana la moarte femeia preferata din viata mea. Nu uraste niciodata si nici nu incita la cearta sau violenta. Pentru ea concilierea si intelegerea intre oameni a fost mereu pe primul loc.

Acum este in varsta, anii au trecut peste chipul ei si chiar de mi-as dori sa-i daruiesc o haina scumpa sau un parfum mai sofisticat stiu sigur ca m-ar refuza. Mama nu a pus niciodata farduri, pudre sau alte crème pe fata ei. Apa si sapunul i-au fost suficiente, motiv pentru care anii cu care se mandreste acum nu sunt observati atat de usor.

Ea mi-a spus mereu, ori de cate ori a avut ocazia, ca ma iubeste si ca sunt, am fost si voi ramane, preferatul si motivul vetii sale. In schimb eu i-am spus c-o iubesc de foarte putine ori si pentru acest lucru imi este rusine. O rusine pe care as dori s-o spal inainte sa inchida ochii pentru todeauna.

I-am scris poezii, i-am cantat cantece care au incantat-o, insa inaintand in varsta am uitat tot mai tare sa fiu copil si asta stiu ca a durut-o. Viata nu a fost tocmai intelegatoare cu ea si a lovit-o de multe ori. S-a ridicat de fiecare data, s-a scuturat de praf si a mers mai departe, stia ca trebuie sa faca asta, mai ales pentru mine.

Personal sunt fan produse romanesti, prin urmare toate costumele mele de baie (iubesc innotul) sunt de la Jolidon. De curand am vizitat website-ul acestora si am descoperit colectia intitulata Freesia Fresh. Pentru ca este vorba de o finete aparte, simplitate si romantism, spun ca mi-as fi dorit sa-i fac cadou mamei mele aceasta colectie, e vorba de un dar care s-ar fi potrivit ca o manusa caracterului, sensibilitatii si simplitatii acestei femei speciale din viata mea. Nu am s-o fac, pentru ca este prea tarziu.

Voi plange mult si voi simti durerea pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului meu atunci cand va veni momentul in care mama va inchide ochii si va spune: te las fiule, ai grija de tine, de acum ramai singur, te-am invatat ce am stiut eu si cum m-am priceput mai bine, adio.

Nu lasa sa treaca nici o zi fara sa-i spui mamei tale ca o iubesti. Indiferent daca este mai mult sau mai putin frumoasa, spune-i ca este minunata si ca ii multumesti pentru ca a ales sa fie mama ta. Bucura-te de prezenta sa si apreciaza neconditionat existenta ei in viata ta.

Aceasta este povestea scurta a mamei mele. A ta care este?

As fi dorit sa-ti spun ca te iubesc
Dar n-am putut, am spus doar multumesc,
Ca ai decis atunci sa fiu si sa exist,
Ca m-ai lasat la dragostea lumeasca sa asist.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

4 Răspunsuri la Poveste scurta a mamei mele

  • Am incercat sa inteleg de ce nu accepta accesorii suplimentare, care sa-i scoata in evidenta frumusetea si mi-a spus ca o femeie, daca este frumoasa, va fi multumita cu ea si fara lucruri lumesti, obiecte menite uneori sa estompeze imperfectiunile sau chiar trasaturile unei femei.

    Este o directiva personala, dupa care imi ghidez si eu viata…
    Chiar daca nu o cunosc pe mama ta, domnule Uries…..deja o apreciez si imi place cum gandeste

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Este un model de femeie pe care de multe ori am incercat sa-l imit, de la care sa iau ce-i mai bun. Multumesc pentru aprecieri, Olga.

      Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Atunci cand am citit pentru prima oara articolul nu stiam cum sa comentez si m-ai lasat undeva suspendata intre cer si pamant .Sper ca persoanele care te au prin preajma sa se bucure de un asa prieten,sot ,tata,fiu ,etc, etc .Pot sa spun LOL ! ca sa ma descarc ? Nu stiu daca e deajuns sa intelegi ceea ce-am simtit cand am citit acest articol ,dealtfel si altele .:)))Nu vreau sa-ti fac complimente gratuite nici sa-ti gadil orgoliul si nici altceva ,dar esti TARE ! :)))

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Cred că este prima dată când las un comentariu pe blogul tău. Dar cred că este prima dată când un articol mă face să mă gândesc că aş vrea să fiu acasă. Îmi place ceea ce ai scris. Nu îmi place că m-ai făcut să devin aşa sentimentală şi să tânjesc din nou după cafelele nocturne şi lungile discuţii cu mama mea.
    Te laud? Ei bine, altfel nu se poate!

    Felicitări din tot sufletul

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 51 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger