14 Dec 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Povestea lui Cezar, cel mai frumos Ciobănesc German (I)

Încep povestea lui Cezar la ceas aniversar. În data de 12.12.2015 ciobănescul meu a făcut 3 ani. La mulți ani, Cezar. Așadar, începutul toamnei lui 2012. Tocmai primisem 200 de euro de la Adsense și mă tot gândeam ce să fac cu banii ăia. Nu că nu aș fi avut ce să fac cu ei, însă mă gândeam să le dau o valoare memorabilă. Și ce naiba aș putea cumpăra cu ei astfel încât să zic peste ani și ani că am făcut cea mai potrivită investiție, mă gândeam?

Făcând slalom printre gânduri într-un final se aude marele CLINK. Îl iau de jos și mă uit cu atenție la el. Un ciobănesc german? Adică să-mi cumpăr din nou un câine din rasa ciobănesc german? Păi nu am plâns destul după ultimul? Mă rog, ultima, că era cățea.

Hm, dificilă alegere. Bun, zic, îmi aduc un nou prieten, cum să fac? Caut pe net, vizionez fotografii cu mulți pui de ciobănesc german. Unii faini, alții ciufuliți și mai puțin atrăgători. Frumoși toți, că de fapt toți puii de câine sunt frumoși când sunt mici, mai ales cei din rasa ciobănesc german.

Sun un amic din Oradea, știam că el aduce pui de ciobănesc german de la o canișă din Ungaria. Hai că mă fac prieten și cu ungurii, până trec gardul, podul, mă rog, granița.

  • Prietene, vreau un ciobănesc german?
  • Iar, nu ai bocit destul după Lady?
  • Acuma și tu, gata, viața merge înainte. Sunt sigur că prietenul meu deja mă așteaptă să-l aduc în România. He, he, he.
  • Bine, zice amicul, cum dorești. Îți trimit imediat poze să-ți alegi.

Îmi frec mâinile de bucurie și mă duc la soție să-i dau vestea, temător, oarecum, de cele ce-mi va fi dat să aud.

  • Și-așa vroiai un Bichon Maltez, m-am hotărât să-mi iau un ciobănesc german.
  • Ce, te-ai dilit la cap?
  • Păi nu ai vrut câine?
  • Păi ciobănescul german e mai mult decât un câine, zice nevastă-mea?
  • Lasă, o să-ți placă.

Lady, fosta mea cățea, am avut-o pe vremea când nu o cunoșteam pe soția mea. Dar despre Lady povestim într-un episod viitor. Are povestea ei și nu aș vrea s-o amestec cu a lui Cezar.

Mă sună amicul de la Oradea și-mi spune că am primit pe email fotografii cu niște pui de ciobănești de la canișa din Ungaria. Perfect, zic. Și mă arunc pe contul de email.

Acolo dau peste niște prichindei foarte drăgălași. Unul dintre ei mai ciufulit decât ceilalți și mai zbanghiu decât toți câinii pe care i-am văzut eu.

  • Ăla mai zbanghiu, pe ăla îl vreau.
  • Bravo, și eu tot pe ăla l-aș alege. Bine, mâine dimineață plec după el, se află undeva în apropiere de graniță, zice omul de la Oradea. Te costă în jur de 800 de lei, în prețul ăsta intră cipul, două vaccinuri, carnetul de sănătate, buletinul, pașaportul și cheltuielile mele de transport.
  • Perfect, să-i dăm bătaie.

Deja trepidam. Nu mai aveam răbdare. Mă gândisem deja și la un nume: Cezar. Și mă pun pe așteptat.

Dacă vrei să-l vezi pe Cezar ai la dispoziție pagina lui de facebook și site-ul meu de fotografie, adică aici sau aici.

Va urma

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 51 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger