Povestea Şpăgii, de Victor Viorel Ponta

A fost odată un premier numit Victor Viorel Ponta. Ba nu, încă mai este. Şi premierul ăsta, ca mulţi alţii, făcea cam tot ce-i trecea prin cap. Şi tot de capul lui, într-o zi, s-a decis să întindă mâna bieţilor medici rămaşi prin România, pentru că doftorii ăştia s-au plâns, săracii, că le este frică să mai ia pliculeţele instant cu bani pentru că se simt urmăriţi de una Kovesi, care stă cu ochii pe ei ca pe butelie.

Şi Ponta a zis atunci: lasă, vorbesc eu cu unul pe care l-am făcut ministru pe la sănătatea şubredă a românilor şi vă scot basma curată pe toţi. O să arăt eu întregii lumi că plicul ăla cu bani pe care îl luaţi voi de la pacienţi nu este murdar, este perfect sănătos şi cinstit.

Şi aşa a făcut Viorel Ponta. De apreciat că băiatul nu a făcut scandal, a purtat discuţiile în şoaptă, nu s-a dat în spectacol cu muşchii la vedere. Şi uite aşa se face că Nicolae Băniciou, subalternul lui Ponta, s-a dus cu o jalbă la divanul ţării, la Parlament, şi le-a spus aleşilor neamului să voteze repede legalizarea plicului cu bani pentru medici că Ponta este supărat şi doctoraşii angajaţi la stat sunt aproape morţi de foame.

Şi s-a votat întâi de unii, adică de ăia de le spune senatori. Încet, fără să vadă dulăii de la presă, fără să-i sperie pe bolnavi, încurajându-i chiar cu promisiunea că foarte curând se vor putea scăpa de banii strânşi pentru sănătatea lor. Şi asta în mod legal, fără să mai fie nevoie de explicaţii şi întrebări inutile că de ce au dat ŞPAGĂ. Gata, şpaga nu va mai fi, trăiască onorariul.

Numai că lucrurile nu pot fi chiar aşa de liniştite, nişte ape tot s-au tulburat şi lumea a aflat că Ponta şi subalternul lui vrea să scoată şpaga din umbra justiţiei. Şi-atunci au venit dulăii şi-au întrebat: păi cum, noi de ce nu am aflat că vreţi să legalizaţi şpaga, domnule Ministru de la Sănătate, domnule Ponta de la Guvern?

În tot acest timp, la divanul cu deputaţi forfota e mare. Jalba lui Bănicioiu trebuie aprobată urgent şi lumea se calcă pe picioare în încercarea de a spune mai repede da, şpaga pentru medici va fi ucisă şi în loc vom pune Regimul domnului Onorariu.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea Şpa-ga, de Victor – Viorel Ponta.

Vocea unui muritor de rând

Povestea şpăgii e una ca toate celelalte poveşti menite să-i favorizeze pe deştepţi şi să-i ucidă pe proşti. În ţara asta, atunci când se apropie vreo electorală se dau legi frumoase şi avantajoase pentru sponsori, se vorbeşte frumos pe la televizoare, se şterge praful din birouri şi se împart breloace la dulăii de la presă. Cum trece valul şi aleşii se văd cu sacii în căruţă, cum dispar toate aceste pomeni şi cadouri şi legi cosmetizate frumos.

Eu, ca un muritor de rând, înţeleg transformarea şpăgii în onorariu cam aşa. Tu, doctoraşul cel viteaz, care te dai rănit tocmai pentru că ai rămas în ţara asta alături de prostime, eşti angajat de stat, prin contract de muncă, să prestezi servicii medicale la spitalul X. Statul te plăteşte pentru serviciul tău, îţi pune la dispoziţie aparatură, ustensile, infrastructură în general. Tu nu te mulţumeşti cu ceea ce primeşti şi începi să condiţionezi actul medical de o sumă de bani pe care o pretinzi de la bolnavul devenit instantaneu jucăria ta. Tot tu te duci la mai marii divanului şi le spui că una de pe la procuratură începe să te agaseze cu controale şi ameninţări că te bagă la puşcărie dacă mai iei bani de la bolnavi. Ponta zis şi Monta, pentru că vom avea în curând niscaiva electorale, pleacă urechea şi spune bine, o rezolvăm. O să facem din şpagă un onorariu mare şi frumos, legal şi cinstit, câştigat pe merit.

Adică lucrurile vor sta în felul următor. Dacă deputaţii vor spune admis la legea legalizării şpăgii, a plicului cu bani pentru doctoraşi, tu, aceleaşi doctor amărât, flămând şi cu casa neterminată, o să poţi lua bani de la bolnavi dacă plăteşti impozit. Statul te va plăti în continuare, ba mai mult decât atât îţi va pune la dispoziţie toate condiţiile de care ai nevoie să înfăptuieşti un act medical de calitate, nu trebuie să-ţi baţi tu capul cu infrastructura. Şi ca să nu plângi că bolnavul nu îţi dă suficient ai liber să-ţi deschizi câte cabinete medicale vrei tu, atâta timp cât ai bani şi te ţine.

Io, acelaşi muritor de rând, întreb cu cea mai sinceră nevinovăţie, în numele acestui popor bolnav şi adormit înainte de vreme, de ce nu procedaţi altfel? Tu, doctoraşul cu probleme financiare, ai posibilitatea să te angajezi la stat, adică la spitalul bugetar, îţi ofer salariu de 5000 de euro (dacă nu sunt bani mai tăiem de la politică), îţi pun la dispoziţie absolut tot ce trebuie, dar nu ai voie să iei bani de la bolnavi, iar pe bolnavii care încearcă să te răsplătească cu „suplimente nutritive” îi amendez. Dacă nu-ţi convine, fă-ţi cabinet particular.

Onorariile alea de care vorbeşte Bănicioiu că se practică prin alte ţări nu sunt şpăgi. Acolo doctorii au salarii suficient de mari, sunt mulţumiţi, au infrastructură corespunzătoare şi tocmai pentru că sunt profesionişti şi nu condiţionează actul medical bolnavii decid să le dea nişte „mărunţiş” de-o savarină şi-o apă plată.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul ospătarilor. Sunt mulţumit de ceea ce ai prestat, aşa că ia şi tu de-o bere. Bani care nu trebuie impozitaţi, pentru că este vorba de un gest de apreciere care se desfăşoară între doi cetăţeni mulţumiţi. Statul nu are de ce să se bage în ciorba aia.

Şi încă ceva. De ce nu facem o regulă care să descurajeze spaga şi pentru viitorii studenţi la medicină. Ceva care să determine dacă tu, cel care te vrei medic, eşti apt să fii medic. Şi eu pot să merg la medicină, învăţ pe rupte, exersez şi mă supun tuturor regulilor şi la final devin medic, dar poate că eu m-am dus la medicină doar pentru că tata şi mama sunt medici şi pentru că am auzit că odată ajuns cadru medical pot să-mi construiesc case numai din şpagă.

Medicii nu trebuie să mi-o ia în nume de rău, dar sunt atât de mulţi indivizi care au terminat medicina, sunt doctori angajaţi, şi practică meseria doar aşa, de dragul şpăgii, nicidecum pentru că ei iubesc oamenii şi chiar îşi doresc să-i ajute să se vindece de boli. Ca în orice meserie, dacă nu ai sentimentul că eşti mulţumit de ceea ce faci totul se rezumă doar la lehamite. Meseria de doctor este una nobilă, pe care nu o poate practica orice mucoasă pe care a ţinut-o mama şi tata la medicină cu scopul de a le călca pe urme.

Epilog

Şpaga va fi onorariu, medicii de la stat ne vor stoarce în continuare de bani dacă ajungem pe mâna lor, impozitul încasat de stat în urma onorariilor va fi ca şi inexistent. Păgubiţii? Postimea de rând care e bună doar de votat. Câştigătorii? Aleşii neamului şi doftoraşii care „mor de foame” prin saloanele spitalelor de stat. Ca să fie clar: în faţa tuturor cadrelor medicale care pun actul medical mai presus de interesele materiale personale îmi scot pălăria şi spun cinste vouă!

Acilea găseşti jalba lui Bănicioiu.