11 nov. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Profesorii anti-satana şi anti-elevi

Înţeleg că tinerii profesori din ţara asta nu au experienţă, că unii elevi îi iau la mişto, că nu primesc salarii decente, că fac şi ei tot ce pot pentru a supravieţui, că depun eforturi uneori pentru a face rost de bani pentru a putea să-şi exercite meseria, că sistemul le pune de multe ori beţe în roate, că mai greşesc şi ei pentru că oameni sunt.

Ce nu pot să înţeleg este ura asta vădită faţă semenii lor, faţă de oameni în general. Generaţia mai veche de profesori, directori sau inspectori şcolari afişează deseori o ură şi-o lehamite pe care eu personal nu pot s-o înţeleg nicicum.

Pe de altă parte, nu pot să nu observ că vin tare din urmă profesorii de religie. Aceştia depun eforturi disperate pentru a se impune în faţa mulţimii ca nişte sfinţi, deşi ei nu sunt decât nişte slujbaşi plătiţi de popor pentru a inocula tinerilor de pe băncile şcolilor o educaţie aleasă şi corectă. Slujbaşi, profesori, atât.

Ori eu nu consider a fi o educaţie aleasă cea prin care tot mai insistent încerci să-i convingi pe copii că o anumită muzică, cea rock spre exemplu, este satanică, că Dumnezeu nu vizitează prea des bisericile sărăcăcioase, cele de pe la ţară – spre exemplu, că dacă fetele nu poartă chiloţi sau se epilează vor fi pedepsite de Dumnezeu, că „tâmpiţii” de la #Colectiv au murit tocmai pentru că erau nişte satanişti.

Am mai scris despre asta şi acum o s-o repet, la nesfârşit, până vor afla mulţi, cât mai mulţi oameni. Un profesor de religie, la ora lui de religie, le-a spus copiilor din clasa la care preda, pe doi dintre acei copii îi cunosc personal, că Dumnezeu nu prea intră în bisericile sărăcăcioase, că el, divinul şi sfântul, atotputernicul, milosul, milostivul şi iubitorul de oameni, stă mai mult prin bisericile mari, prin catedrale şi mănăstiri unde există bogăţie multă şi aurul abundă, unde preotul a avut grijă să instaleze microfoane, uşi glisante la altar, plasme, termopane şi aer condiţionat.

Acum, după tragedia de la #Colectiv s-au trezit alţii şi mai deştepţi, tot de profesori de religie vorbesc, şi s-au apucat să le explice copiilor că morţii şi răniţii din Clubul Morţii au fost satanişti, că erau oameni răi, că tocmai din aceste motive au murit, că Dumnezeu i-a pedepsit şi noi nu trebuie să reacţionăm atât de vehement, că ‘mnezăul lor ştie ce face.

Cum să vă explic eu, domnilor profesori anti-satanişti, ca să mă fac bine înţeles, cei de la Colectiv au fost nişte oameni, iar Creatorul universului (căci eu aşa-l numesc pe Dumnezeul vostru) nu are absolut nici un motiv să-şi omoare propria creaţie. Moartea timpurie, forţată, vine de la oameni, nu de la el. De la el vine viaţa, iar oamenii sunt liberi să şi-o trăiască cum doresc, după un liber arbitru de care se poate bucura aproape oricine. Creatorul nu îngrădeşte, nu omoară, nu stă pe nori cu un ciomag în mână, atent la satanişti, manelişti, golani sau fufe cu păr pe picioare. Creatorul nu are tabletă, telefon mobil, internet, nu are caleaşcă cu 3000 de cai putere, nu poartă costume Armani, nu are nevoie de aur, argint, catedrale, bani sau alte chestii din astea lumeşti de care doar noi avem nevoie.

Satana, din punctul meu de vedere, nu există. Satana este doar un concept în care cretinii ca voi ajung să creadă datorită preafericiţilor de la BOR. Satana înseamnă o sperietoare ciudată, creată pentru a-i determina pe oameni să fie mai cuminţi, pentru a-i ajuta să se îndrepte mai mult spre a face bine sau pentru marketing.

Dar voi, onoraţi profesori de religie, vă credeţi nişte atoateştiutori, nişte sfinţi, pentru că, normal, voi nu ascultaţi rock, ci manele, şi cei care au murit la Colectiv au fost nişte satanişti. Aha, voi sunteţi nişte sfinţi, deşi unii dintre voi vă futeţi câteodată în grup, fumaţi şi de unele şi de altele, înjuraţi mai ceva ca Rasputin, vă beţi minţile şi apoi le faceţi avansuri la piţipoance, vă bateţi elevii, nu mergeţi la biserică şi vă uitaţi la filme porno pe internet.

Aha, deci, pentru toate aceste motive sunteţi nişte sfinţi, să înţeleg? Nu, vă spun eu ce sunteţi. Nişte latrine ordinare, nişte inculţi făcuţi grămadă cu pipeta, nişte cretini pe care copiii noştri îi vor da afară din şcoli cât de curând, asta sunteţi. Părerea mea. Sunt rău? Se poate. Şi eu ascult muzică rock.

Şi ca să nu spună cineva că scriu doar aşa ca să aibă unii ce comenta las aici jurnalul de seară a lui Prelipceanu din data de 10.11.2015. Du-te la minutul 36 şi vezi ce au putut să facă şi să zică nişte „profesori religioşi”, anti-satanişti. În rest? Vai şi-amar.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.