25 apr. 2019
  |   Nu sunt Comentarii

Râpa Roșie, un perete coafat de un artist nevăzut – Fotoreportaje de călător rătăcit

Când am văzut pentru prima dată Râpa Roșie conduceam mașina pe autostrada către Sibiu. Eram cu un drag prieten, care, la un moment dat, plin de entuziasm, mă îndeamnă, la viteza de 138 km la oră, să privesc în dreapta. Am privit mai mult cu coada ochiului. În depărtare se zărea un fel de perete roșiatic, desprins parcă din Canionul Bryce din SUA. Ceea ce vedeam arăta ca o poveste nespusă a pământului. Acolo e Râpa Roșie, mi-a spus ea. Ai vrea să mergem vreodată să privim mai de aproape, să facem fotografii, să aflăm povestea acelui perete? Desigur, am zis, abia aștept să ajung acolo.

Și, într-o zi, când, cumva, se anunța și ceva ploaie, ne-am înarmat cu camera foto, cu diverse obiective, cu pelerine de ploaie și cu dorința să ajungem la Râpa Roșie și apoi în Sebeș, unde să mâncăm o ciorbă și să vizităm centrul istoric. Mașină, combustibil, cafea, apă și-am plecat entuziasmați. La un moment dat, GPS – ul, nu și nu, mă tot îmbia spre autostradă.

Ca să ajungi la Râpa Roșie, din orice direcție ai veni, nu ai ce să cauți pe autostradă. Am fentat GPS –ul și am intrat pe națională. Inițial, am pus coordonatele Sebeșului, dar, având acum această experiență, vă spun să puneți destinația Râpa Roșie, o să fiți uimiți să aflați că cel puțin Waze știe unde-i Râpa.

În fine, am ajuns pe unde trebuia și ne apropiam încetișor de locul unde se spune că se află unul dintre cele mai frumoase canioane ale României. De acum o să încerc să scriu mai mult prin imagini și mai puțin prin cuvinte.

Drumul până acolo

Deci, nu pe autostradă, pe națională! Clar? Bun. Waze te va scoate la un moment dat de pe națională și te va băga pe sub autostradă, unde vei putea observa un indicator primitiv, rupestru aș putea zice, singurul, care te îndrumă spre Râpă, deși vorbim de o rezervație naturală complexă protejată la nivel național.

O să intri pe un drum de țară care merge paralel cu autostrada. În dreapta ta o să ai fie arătură, fie cultură de rapiță, depinde în ce anotimp te duci. O să treci pe lângă un pârâiaș pe care e foarte posibil să vezi gâște, nu rațe. Dacă plouă și e mocirlă mai bine renunță câteva zile.

De acolo nu-ți mai fă griji, GPS –ul te va duce până la panoul care îți spune cumva că ai ajuns în rezervația naturală Râpa Roșie.

N-am înțeles de ce unii au ales să spargă acel panou, singurul decent din zonă. În fine, să mergem mai departe. O să ajungi pe un platou unde poți să-ți lași mașina și unde poți chiar să campezi, deoarece acolo este amenajat un fel de camping, unde ai voie să faci focul doar pe vetre vechi. Lași mașina, te echipezi cu bocanci (nu pantofi cu toc de 50 de țanti), cu niște bețe de trekking, măcar unul, și te pregătești să intri prin tufe cu mulți spini, atenție, mie mi-a intrat unul chiar sub unghie, adânc, foarte adânc. Un selfie mic și pleci spre Râpă. Nu te speria, nu e mult de mers pe jos. Doar ai vrut să pășești pe lângă un canion, nu-i așa?!

Sosirea la Râpa Roșie

Ai ajuns. Ce poți vedea acolo dacă depui un minim de efort, dacă ai răbdare și îndrăgești zonele muntoase? Hai să vedem.

Hai să vedem cum arată Râpa Roșie și când e filmată

Ce mai poți vedea la Râpa Roșie

Sebeșul de Alba privit de sus. Cum ajungi sus, deasupra Râpei? O iei prin stânga, mult. Sau prin dreapta, la fel de mult. Adică, observă că sunt cărări și urme de motociclete de teren. Deci, poți să-ți aduci și mormăitoarea de teren dacă vrei. Dar nu fă mizerie. Nu lăsa mizerie. Punct.


Și noi, cumva osteniți, dar bucuroși

Am mâncat ciorbă la Leul de Aur – în Sebeș

Recomand să mergeți acolo. După ce, bineînțeles, vizitați Biserica Evanghelică. Apoi toate se vor lega, cumva. Ne-am lăsat (până la prima ploaie) și numele, pe Râpa Roșie.

Mergeți la Râpa Roșie dar nu distrugeți. Am văzut și căprioare adăpostite acolo, dar n-am reușit să prind nimic, au fost prea rapide pentru wide-ul meu. Dar ne-am dat cu bicicleta asta prin Sebeș. Glumesc. Dar cineva chiar a încercat.

Apoi mi-am luat caleașcă. Faină. Cu acte și taxe la zi. Rog fiscul să nu mă contacteze că nu mă dau cu ea.

Asta poate însemna Râpa Roșie ca și obiectiv turistic în România. Mulțumesc L.G. pentru fotografiile cu mine. Așa pot să am și eu amintiri. Spor tuturor la Râpă. Dar aveți grijă, cu bocanci, da? Pentru că ne-au trebuit câteva ore să ajungem acolo, la fel cum mi-au trebuit câteva ore și un pachet de țigări să fac posibil de citit acest fotoreportaj.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 63 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger