15 apr. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Recunosc, suntem campioni la categoria progres

Stai să ți-o zic și pe asta. Că poate ai gândit că sunt un tip prea pesimist și nu reușesc să văd decât prostiile și regresul din România. Nu, văd și progresul! Iată, nu mai stăm la cozi ca să ne cumpărăm trei coaste de vită aruncate la grămadă într-o mașină înfectă. Nu mai inventăm bancuri cu Nicolae Ceaușescu, ci cu Cioloș, Iohannis și Băsescu. Avem Parlament și Parliament, avem mulți deputați, avem dreptul să votăm cu cine ne duce capul, avem cea mai tare conductă de net din lume.

Nu mai jucăm bambilici pe stradă, ci ne înjurăm cu îndârjire, în stradă. Nu mai mâncăm salam cu soia pentru că avem preparate din soia pline cu salamuri produse la imprimantă 3D. Nu ne mai uităm la o singură Mihaela de la ora 19:00, ne uităm la câte Mihaele vrem noi și la ce oră ni se scoală. Asta înseamnă progres!

Nu ne mai este frică să ne aruncăm ejecțiile pe străzi, avem prezervative cu miros și gust de migdale, scuipăm cu jet de 3000 de cai putere, nu ne mai doare în cur când spunem dă-l în pula mea pe președintele acestei țări, doar e democrație, ce pălăria și bikinii noștrii, nu ne mai pasă dacă ne cumpărăm apa de la robinet și-o plătim de două ori, avem tupeul să ne tranzacționăm copiii la bursa de carne vie, ne facem case de toleranță legale, bărbații se sug unii pe alții fără să mai trebuiască să le dea socoteală femeilor deputat din Parlament, ne căcăm pe noi și spunem că, nu, noi doar ne-am bășescu. Și asta înseamnă progres!

Cerem socoteală polițiștilor dacă nu au chipiul pus pe țeastă, ne scuipăm președinții în față, stăm și ne comentăm propria sărăcie în fața televizoarelor, le spunem tuturor că nu-i bine ce se întâmplă în țara asta, și facem asta cu mâinile în șolduri, bine proptiți pe picioare, ca țațele, ne învârtim prin case fără să-l mai înjurăm pe Ceaușescu că ne-o făcut cutii de chibrituri și nu case, cu camere largi, apartamente pentru oameni cu respect pentru că au muncit pentru țara lor 35 de ani. Progres, și eu chiar îl recunosc!

Noi am progresat. Nu am rămas, ca alți fraieri, la un anumit stadiu de civilizație. Noi experimentăm. Orice, ca să fim siguri că nu ratăm nimic. Noi nu ne rezumăm doar la ale noastre, noi vrem să gustăm și din ale altora. Prin urmare, progresăm.  Și eu înțeleg asta, recunosc asta.

Noi suntem campionii progresului. Ne-am ucis pe noi, ne-am ucis moștenirea lăsată de strămoșii noștri, ne-am ucis datinile, obiceiurile străvechi, ne ucidem încet, încet chiar și identitatea. Un progres fantastic, apreciat, cred, de întreaga lume. Nu oricine poate face așa ceva.

Noi, ca nație, am progresat tot timpul, dar în ultimii ani mai mult ca oricând. Progresăm pe cale largă, la nivel individual și mai ales din toate punctele de vedere care nu contează.

Nu, să nu-mi zici că involuăm, că nu-i așa. Dacă nu aveam toți în casă mașini de spălat, plite electrice, microunde, filtre de apă, câini de companie coafați în diverse stiluri, vedete precum Andra, Andreea, Andrada, te credeam. Noi suntem progresiști model și încă ne mai facem.

Tăiem cozile la câini cu topoarele, le spargem fața celor care vor să ne ajute, organizăm diverse Colective, ne căcăm la semnal, ne urinăm pe unde apucăm, facem dragoste în loc de sex, ascultăm manele în loc de Dan Spătaru și Corina Chiriac. Păi asta înseamnă progres, frate. A, să nu uit, păi avea Ceaușescu parte de terorism, de atacuri teroriste după care toată lumea devine disperată și face costuri pe telefonia mobilă de sute de miliarde? Păi nu avea!

Deci, ca să ne lămurim, recunosc progresul, îl văd și chiar sunt uimit de cât de tare reușește românul să progreseze.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.