Return to sender. Cum să-ţi tratezi propriul violator

Îţi propui să accepţi o întâlnire cu un tip pe care o colegă de servici îl recomandă ca fiind un om cumsecade. Nu eşti sigură că vrei să faci asta, dar accepţi totuşi în ideea că nu se poate întâmpla mare lucru. În ziua stabilită te pregăteşti de întâlnire. Eşti veselă şi bine dispusă. Cu sănătatea stai bine iar cariera se află pe un trend ascendent. Ai impresia că nimic nu-ţi poate strica ziua. Totuşi, ceva dincolo de aparenţe pare să comploteze împotriva ta.

Neaşteptatul se produce. Un individ apare şi îţi calcă pragul casei. Nu pare a fi violent şi tu crezi că este cel pe care tocmai îl aşteptai. Atmosfera devine în scurt timp tensionată. La un moment dat îţi dai seama că acel individ nu este cel pe care îl aşteptai. Realizează şi el acelaşi lucru, numai că el te urmărea şi te dorea de mai mult timp… Te violează chiar pe propria ta masă din bucătărie şi apoi dispare. La scurt timp apare cel cu care chiar aveai o întâlnire. Este prea târziu.

În urma acelui eveniment, toată lumea se aşteaptă ca tu să nu ai milă faţă de propriul tău violator. Totuşi, tu eşti hotărâtă să demonstrezi contrariul. Când violatorul iese din închisoare îl duci acasă şi chiar îl pui la tine în pat. Ciudat, nu-i aşa! Toată lumea s-ar putea întreba dacă nu cumva victima nu este mai nebună decât atacatorul.

Return to sender, un film lansat anul acesta şi pe care am avut curiozitatea să-l vizionez zilele trecute. Un thriller cu buget mic, dar cu doi actori mari: Nick Nolte şi Rosamund Pike – una dintre actriţele mele preferate. Rosamund, alias Miranda, reuşeşte să uimească tocmai prin atitudinea prietenoasă faţă de propriul ei violator. Mie chiar mi-a plăcut acest film. Unii spun că finalul este neterminat, eu zic că e bine aşa cum este. Îţi recomand să-l vizionezi.