13 sept. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Revin, în Cinciș Sat ai nevoie de Delegație de Turist Rătăcit. Episodul II

Scriam în prima parte a episodului Delegația de Turist prin Cinciș că, în satul Cinciș, dacă cumva ajungi ca și turist, viceprimarul te întreabă nu dacă ai nevoie de o cană de apă sau de un loc unde să te adăpostești, în cazul în care plouă cu găleata, ci doar dacă ai Delegație de Turist.

Nu mai reiau povestea că poți s-o citești și singur dând un simplu click pe linkul În Cinciș Sat ai nevoie de Delegație de Turist Rătăcit. Băh, ești prost?. Acum vreau să continui povestea. Pentru că, de fapt, ulterior, după două zile de la momentul în care viceprimarul Modârcă ne-a refuzat un mic ajutor, am aflat că am fost nu doar ignorați, ci și mințiți cu o crasă nerușinare.

Și înainte de toate vreau să spun asta. Nu-i așa că liderii unei comunități trebuie să fie oameni de bună credință? Nu-i așa că atunci când un primar, viceprimar sau un popă îți spune ceva, în mod normal, acel ceva ar trebuie să fie purul adevăr? Eu așa înțeleg. Dacă înțeleg prost să-mi fie cu iertare. Și-acum…

Povestea din satul Cinciș s-a petrecut în seara zilei de 5 septembrie a.c. În 6 septembrie ne-am pornit din nou la drum și spre seară am ajuns în satul Dăbâca. Ne-am campat fără probleme și ne-am culcat mulțumiți. A doua zi, la primele ore ale dimineții, ne aflam pe terasa unui magazin ABC. Ne sorbeam liniștiți cafelele, mai fotografiam câte un pâlc de ceață. Așteptam soarele să putem pleca mai departe.

La un moment dat o mașină oprește chiar în dreptul nostru. Observ că ies doi oameni faini din ea, unul cu barbă, mai tinerel, și unul mai în vârstă, mai sigur pe el. Vin cei doi la noi și sunt întrebat: domnul Traian Urieș? Chiar el, zic.

Cel mai în vârstă începe o conversație cu mine foarte interesantă.

  • Știți, am citit articolul dumneavoastră și trebuie să vă spunem că este grav, s-a produs o mare eroare.
  • Serios, zic?! Despre ce eroare este vorba?
  • Păi noi am aflat din articolele scrise de dumneavoastră și de alții că ați poposit la Cinciș. Viceprimarul Modârcă nu ne-a sunat. Eu, zice părintele, dacă aș fi fost sunat vă dau cuvântul meu că vă dădeam o cameră goală în care să dormiți liniștiți.
  • Eu, intervine și cel mai în vârstă, vă luam la mine acasă dacă știam. Ați fost mințiți. După incident, când l-am întrebat pe viceprimar despre cele relatate de dumneavoastră și mai ales despre presupusul telefon dat părintelui, am primit următorul răspuns: le-am spus oamenilor că nu vă sunt pentru că părintele are copii mici și nu vreau să-l deranjez.

Și lucrurile chiar se leagă. Localnicii ne-au trimis la popă știind că este un om deschis și cu frica lui Dumnezeu în sân. Vânzătoarea de la crâșmă la fel. Problema este că noi am luat de bun ceea ce ne-a spus unul dintre liderii acelei comunități, adică vicele Modârcă.

Păi se poate domnule? Păi se poate să ne mințiți în față cu atâta nerușinare într-un moment destul de dificil pentru orice turist rătăcit în satul de care se presupune că ar trebui să vă pese? Domnule vice, domnule Modârcă, observați că de data aceasta sunt civilizat. Mă adresez destul de politicos, deși nu meritați. Ne-ați mințit și implicit i-ați făcut mincinoși chiar pe cei care v-au votat, pe oamenii alături de care trăiți. Așa cum de fapt l-ați făcut mincinos inclusiv pe liderul spiritual al satului, despre care am scris lucruri urâte, crezând că este un om de nimic. Dar nu este așa.

De fapt, omul de nimic sunteți chiar dumneavoastră, domnule Modârcă. Dacă nu aveați minute pe telefon, trebuia să ne dați nouă numărul de telefon al părintelui, niște minute mai aveam și noi chiar l-am fi sunat.

Rușine să vă fie. Așa că aveți curaj și asumați-vă singur greșelile. Nu-i mai băgați și pe alții în oala cu căcat în care vă scăldați.

Și încă ceva, domnule Modârcă, măcar dacă vrem o cană de apă trebuia să ne întrebați, că nu v-am cerut femei, muzică și lăutari. Și măcar trebuia să aveți curajul să ne sunați, după ce ne-ați lăsat pe drumuri, și să ne întrebați dacă suntem bine și dacă ne-am găsit un loc unde să ne ferim de ploaie.

Îmi pare rău să aud că un sat întreg este terfelit de chiar unul dintre liderii acelei comunități.

Și la final vreau să repet asta: în Cinciș Sat ai nevoie de Delegație de Turist Rătăcit. Și asta pentru că așa vrea viceprimarul. Oameni buni, satul Cinciș este condus de cine nu trebuie. Dacă aveți de gând să vă mutați vreodată acolo căscați bine ochii, procurați-vă delegație și aveți grijă la ce spune vicele, că omul ăla cam minte.

Îmi cer scuze, domnule părinte Cosmin, eu am luat de bun ceea ce un lider de comunitate mi-a spus. Am fost mințit la fel cum și dumneavoastră sunteți mințit, cred, aproape în fiecare zi. Data viitoare vă bat în poartă și promit că vin cu doi litri de apă să mă revanșez. Să-mi fie cu iertare, părinte.

Iar dumneata, domnule vice, repet, să-ți fie rușine. Măcar atât.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.