7 apr. 2016
  |   1 Comentariu

Ridică capul și uită-te la tine

Va veni o vreme când vom suferi cu toții, când vom muri sau reînvia. Pentru unii va fi o vreme prea târzie, pentru alții va fi prea devreme. Unii vom plânge, alții doar vom suspina. Ne vom dori întoarceri în timp sau doar depășire de moment. Unii vom asculta Beethoven, alții ne vom inunda cu Iron Maiden.

Te trec prin filtrele minții mele și tu o faci la fel. Te crezi cineva, poate greșești, iar eu te cred un altcineva, poate și eu greșesc. Nu scriu povești de dragoste, nu mă cred poet, descriu doar ceea ce văd, așa cum pot, cu puterile mele, cu cuvintele mele.

Nu mă condamna că nu știu să scriu în gama sol, fa sau la, mi, re, do. Sunt doar un călător, hăbăuc prin viață ca și tine. Nu sunt un deosebit, un erudit, sunt doar un amețit de aerul îmbâcsit al zilelor mele.

Când ne ridicăm în două picioare avem uneori impresia că plutim, pașii ne par aripi. Ne scoatem bocancii la intrarea în viața semenilor noștri și avem impresia că ne-am și descălțat. Urnim muntele din loc și ne justificăm în fața unei creaturi numite dumnezeu.

Nu mai bem apa pământului pe motiv că pământul e prea scârbos pentru gusturile nostre. Ne chiorâm la pauzele pe care le avem între picioare și ne imaginăm că suntem în Galileea. Vin sfinți și magi cu pălării aurite și se pretind creatorii universului, iar noi ne sfiim ca și cum nu vom muri niciodată.

Ne umilim, ne urâțim, ne abandonăm, ne vrem și ne alungăm în același timp, dar ne considerăm stăpâni peste orice, deși întregul ne mai pune uneori la punct. Superioritatea ne agasează deși ne vrem mai superiori decât orice creatură. Câinele care pute ne repugnă, leul care domină ne jenează, avem teorii, imaginații, probleme și vise și, totuși, ne credem invincibili.

Ne urinăm la fel, dar avem impresia că suntem diferiți, suntem omnivori și ierbivori, nu ne dorim să fim atacați dar atacăm orice ne stă în cale. Iubim frumosul dar nu prea-l vedem, că suntem ocupați cu urâtul. Nu recunoaștem că mai și aberăm, dar ne dorim o lume mai bună. Toți. Cu toții. Mâncăm rahat dar ne este jenă să spunem c-am mâncat rahat, că cică e odios să spui rahat, deși rahatul e dulce.

Un răspuns la Ridică capul și uită-te la tine

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.