14 Noi 2016
  |   Nu sunt Comentarii

România Urâtă vs România Frumoasă

Am înființat pe Facebook un grup numit România Urâtă. Și înainte de a scrie orice altceva vreau să mă explic. Am văzut de-a lungul timpului, pe feisbuc, zeci de grupuri care scot în față idei prin care vor să mă facă să înțeleg că România e frumoasă, drăgăstoasă, mumoasă, adorabilă, unică, incredibilă sau ieșită din comun. Și-atât. Alții, mai inventivi, au creeat grupuri pe care le-au numit Adevărata Românie, O altă Românie, România fără politicieni, România cu ciucuri sau fără ciucurei, România de sus, România abandonată dar curată.

Eu cred că toate aceste grupuri au un singur scop: să-l facă pe român să se uite doar la ceea ce vor unii, adică doar la partea frumoasă sau, altfel spus, doar la partea plină a paharului. Toate aceste grupuri nu văd și nu vor să vadă urâtul României, deși toate aceste grupuri sunt din România și majoritatea postărilor relevă fapte urâte din România.

Prin urmare, eu unul, ca om care am bătătorit România în picioare, ca cetățean care m-am c-am săturat să mă tot uit doar la frumos și să mă fac că nu văd răul și urâtul, am decis să fac un grup (că tot sunt la modă) și să aduc în el oameni care nu se rușinează de urâtul din România. Și l-am făcut. Și nu-i ascuns, e public.

Evident că, imediat, cei mai colorați, cei mai forțați patrioți, cei mai tricolori, mi-au sărit în cap. Să mă scoți, să nu văd, eu nu, că eu nu pot, că eu vreau să văd frumos, că eu sunt aia și cealaltă. Ups, stați calmi, că nu vă ține nimeni cu forța să vă uitați la hidoșeniile patriei. Desigur, cele de la știri nu se pun.

Unii vroiau schimbarea numelui, că cică România Urâtă te zgârie pe creier și că ne văd străinii. Păi străinii oricum ne văd. Iar România Urâtă poate să aibă două înțelesuri: România e urâtă pentru că-i urâtă și România e urâtă pentru că are și o parte urâtă, urâtă și urâtă de unii. Înțelegi? Urât poate să însemne urâțenia unui ceva, adică lipsește frumosul, și urât poate să fie urât, adică ceva ce cuiva nu-i place neapărat și urăște acel lucru sau stare.

Poți să fi urât sau poți să fi și mai urât decât ești. Depinde de unele, de altele, de unii și de alții. Una peste alta, românilor a început să le fie frică să se uite inclusiv în propria oglindă. În plus, rezolvarea problemelor din România de azi, din punctul unora de vedere, se poate face doar ignorându-le, făcându-ne că nu le vedem.

Eu înțeleg, țara asta e frumoasă, are resurse (cât mai are), are geografie aproape completă, are istorie și bună și rea, dar, să nu uităm că are, de mulți ani încoace, și mari probleme de imagine și de sistem. Nu rezolvăm nimic dacă ascundem rahatul sub preș și arătăm cu degetul spre munți, dealuri, păduri, peșteri și alte cele, chestii faine, de altfel.

Refuzăm să vedem angoasele, mitocăniile, tupeul, petecele din cur, dar ne hulpăvăim cu știri servite pe principiul ”asta vreți, asta vă dăm”, că doar e nevoie de rating și de reclame pentru a trăi un pic mai bine de pe urma existenței televiziunilor comerciale.

Un prieten de-al meu, mare iubitor de munte, de călătorie și de mers la pas prin România și prin lume, scria cândva pe facebook: Cine spune că România este o țară frumoasă, nu i-a văzut spitalele, școlile, gările, satele goale, ruinele, gunoaiele, WC-urile, țiganii, bețivii, cerșetorii.

Ne pișăm pe gardul viu în văzul tuturor. Ne aruncăm mizeriile în plină stradă, trecând mai apoi nepăsători pe lângă mizeriile aruncate de alții înaintea noastră. Fiecare în parte se consideră centrul universului, restul fiind doar restul lumii. Călcăm pe cadavre, măcelărim pădurile, natura, otrăvim râurile și apele care curg prin România, scuipăm ca în Titanic, pe stradă, la cinema. Mergem cu miloaga la doctor atunci când ne doare ceva, plătim servicii publice care se fac doar după bunul plac al unor funcționari publici, ne dăm voturile unor șmecheri, ne cultivăm cu manele, urmărim toate mizeriile de seriale interminabile și care nu ne spun practic nimic.

Dar nu, asta nu-i acea Românie pe care să vrem s-o vedem. Asta-i România altora, a noastră-i frumoasă, prosperă și cu oameni civilizați, educați, cu conducători care sunt dispuși să ne conducă fără absolut nici un ban, adică pe gratis.

Te deranjează vizual partea urâtă a României? Serios?! Păi de ce? Ne arată românii cu degetul? Păi și nu au motiv s-o facă?

Dacă vrei să nu te mai deranjeze urâțenia nu trebuie decât să o identifici, să o definești și mai apoi să găsești soluții pentru a o înlătura.

Degeaba l-ai pus pe nenea x primar dacă tu mai apoi te caci în spatele blocului. Degeaba ai așteptări de la autorități dacă nu ești dispus să le arăți autorităților mizeria din curtea ta, a lui, a noastră. Patriotismul nu ține de foame, de sete, de cald și nici nu-i suficient să te înfășori cu un drapel pentru a deveni instantaneu patriot.

Norocul nu există, fiecare și-l face. Nepăsarea și ignoranța ne-au condus și spre o parte urâtă a României. Da, știu, a dispărut curajul românului de altădată. Nu mai avem curajul să vorbim, nu mai avem curajul să gândim la scară mare, nu mai avem curajul nici măcar să ne privim în ochi și să spunem, de ce ai aruncat gunoiul ăla acolo?

Prin urmare, da, observ că nu avem curajul să privim și realitatea dură. Trecem pe lângă ea sperând că altcineva o v-a înlătura, cumva, cândva. Jegul ne oripilează și ne întristează. Și eu simt același lucru. Tocmai acesta-i și motivul pentru care vreau să conștientizez cât mai mult situația, starea de fapt.

Ne îngheață bătrânii prin case și ne mor pensionarii pe capete. Condițiile din spitale sunt din ce în ce mai oribile. Copii învață la școală chestii de genul ”Dumnezeu nu intră în bisericile sărăcăcioase”, ne ducem în concedii în alte țări, sărbătorim toate mizeriile inventate de străini, fiecare propoziție conține cel puțin un cuvânt romglez, ziua națională a României o petrecem în Grecia, la Paște, de Crăciun și de Dragobete mâncăm hamburgheri și bem coca-cola.

Iar în restul timpului postăm mizerii pe facebook însoțite de expresii de genul: wow, magnific, minunat, fantastic, suntem frumoși, totu-i în regulă. Dar mizeria e tot acolo. Și nu vrem s-o vedem, călcăm în ea dar nu ne uităm, că, nu, nu vrem s-o vedem și gata.

Și încă ceva, pentru Româniile alea ale tale frumoase, mumoase, arătoase, prin care curge numai lapte și miere, ce anume faci, tu, cel care nu vrei s-o vezi și pe amărâta aia de Românie Urâtă?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 53 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger