4 Iun 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Rusaliile, românismele, micul fript pe grătar, peturile, uleiul de motor și berea la badoagă

Se vorbește prin popor, cu mare râvnă la tembelizor și cu mult (ca)patos prin curtea BOR (Biserica Ortodoxă Română SRL), că ziua de Rusalii reprezintă cea mai importantă sărbătoare religioasă la români. C-o fi bine, c-o fi rău, habar nu am că m-am lăsat. Pe mine mă frământă altceva.

Eu observ că în fiecare an Rusaliile, Pasca Rusata, Arusali, Cincizecimea, Pentecostes, Pentecote, Pfingsten, Pünkösd etc., produce mai multă mizerie materială și mentală decât curățire sufletească. Nu observ absolut nici o schimbare după această sărbătoare în sensul pur, benefic. Ba, dimpotrivă, observ o manifestare din ce în ce mai dezastruoasă. Vin Rusaliile. Perfect. Un alt motiv de sărbătoare, de chiulit de la servici și de la școală.

De Rusalii abatoarele nu pot produce atâta carne câtă poate cumpăra românul pentru grătărel, ceaunel, frigărel, pentru ”ca să fie acolo că poate ne trebuie”, mai exact, numărul crimelor comise în rândul porcinelor, bovinelor și al multor altor animale atinge pragul maxim de la an la an și tot ar mai fi loc pentru încă pe atât. Știu, veganii mă vor căuta să mă felicite și să-mi ofere o ciorbă simplă de legume, carnivorii mă vor căuta nu să-mi ofere o fasolă cu ciolan, ci să-mi dea un ciolan fix în cap.

De Rusalii cresc numărul pupăturilor de moaște, cresc vânzările la cruci, icoane, biblii, cărți cu sfinți și lumânări pentru morți și vii. De Rusalii apar cele mai spectaculoase știri cu și despre unii care organizează local concursuri de pupat în cur pe cât mai mulți popi, știrile cu și despre babe leșinate pe la cozile de pupat căcaturi din racle expuse ca unii să-și țină mintea ocupată, ca jandarmii și polițiștii de la locală să aibă ceva de lucru, ca televiziunile să nu moară de foame, știri cu popi beți bolborosind prin cătunele unde mai poți să ajungi doar dacă treci râurile patriei cu pluta sau înotând.

Avem din nou Rusalii?! Uraaaa!. Se închid școlile, cine dracu mai învață de Rusalii. PIB-ul scade că aproape nimeni nu mai muncește. Cresc vânzările la farmacii, că a doua zi după Rusalii mai mult de jumătate de Românie e mahmură, un antinevralgic, un algocalmin, o ceva, se adună. Prostimea plătește și ca să se prostitueze, dar și ca să se refacă – cică, până la următoarea sărbătoare religioasă.

Și încă o chestie din categoria românisme creștinești. De Rusalii (și, de fapt, în preajma oricărei sărbători, personală, națională sau religioasă) prețurile la papa nu scad nici dacă le pici cu ceară sfințită fix de preapoleitul nostru din fruntea BOR. Nu scad și gata! Dimpotrivă, cresc în așa fel încât ai impresia că nea guvernatorul de la BNR le-a indexat în funcție de creșterea și descreșterea prețului aurului pe piața mondială (desigur, prețul aurului pe planeta asta crește mereu, dacă ai impresia că scade ai doar o iluzie optică, o impresie, mai exact, ce, nu știai asta?).

Unde merge majoritatea românilor în ziua de Rusalii? La biserică?! Greșit (Altă întrebare?!). Îți spun eu, la iarbă verde, la grătare, la bâlciuri, în locuri unde poți să faci focul, să arunci peturi peste tot, să dai drumul la uleiul de motor direct pe malul unui râu, în locuri, desigur, unde toată lumea are muzică în mașină, unde toată lumea vorbește dar nimeni nu ascultă.

Pentru mine sărbătoarea de Rusalii, la fel ca și toate celelalte sărbători religioase, nu are absolut nici o latură benefică pentru prostime, dar este în totalitate benefică doar pentru cei care au coaie mari, cu atât mai mult pentru cei care au trei coaie.

Și ca să ne înțelegem, nu am o problemă cu faptul că sărbătorim, că și eu sărbătoresc pentru foarte multe momente din viața mea, am o problemă cu prosteala. Păi ori sărbătorim faptul că un ceva căruia i se spune academic Duhul Sfânt a coborât pe pământ, ori ne prostituăm din nou în ideea că nu contează ce sărbătorim noi trebuie să murdărim, să ucidem, să ne prostim, să ne fandosim și mai ales să ne transformăm pentru o zi sau chiar mai multe în niște idioți buni de dat pe sticla televizorului.

Mie îmi place foarte mult ideea de sărbătoare. Dar dacă sărbătorim pentru că roșiile din grădinile noastre sunt care mai de care mai frumoase, păi atunci hai să vorbim despre roșii. Dacă vrem să mâncăm ca porcii cât mai mulți porci, păi atunci hai să facem o sărbătoare a crimei și a mâncatului de cât mai mulți porci.

În fine, eu propun să ne focalizăm mintea, eforturile și banii spre sărbători care ne aduc beneficii, care ne pot ajuta, într-un fel sau altul, strict în sensul pozitiv, care ne schimbă viziunile, care cu adevărat ne ajută să fim mai buni, mai toleranți, chiar mai înțelepți, sărbători care ne influențează viața de la an la an doar în bine și care, desigur, ar trebui să ne facă să ne simțim mai fericiți nu doar la nivel de nevoi fiziologice. Că partea cu fututul, mâncatul, dormitul și băutul nu înseamnă neapărat o sărbătoare.

Idei de sărbătoare?

  • Sărbătoarea Zilei de Mâine – Mâncăm, bem și vorbim doar despre faptul că în fiecare dimineață ar trebui să ne simțim fericiți și mulțumiți că ne-am trezit din nou.
  • Sărbătoarea Prezentului – Vorbim despre importanța prezentului.
  • Sărbătoarea Râsului în Hohote – Ar fi distractiv, nu-i așa?
  • Sărbătoarea Actorului Amator – Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori, parcă așa spunea William Shakespeare, nu-i așa?
  • Sărbătoarea Urâților Frumoși – Eu cred că sunt foarte mulți oameni care se cred urâți și sunt convins că aceștia ar fi foarte bucuroși dacă ar fi invitați pe o scenă și să spună în fața tuturor motivele pentru care se cred ei urâți.

Eu cred că ar trebui să cam încetăm cu religioasele astea obosite, cu motivele aiurea de sărbătoare, cu prostelile de orice fel doar ca să ne lăsăm prostiți sau ca să-i îndobitocim pe alții și mai tare. Oricum, la mine nu mai prind, m-am lăsat.  Și ca să înțelegi și mai bine despre ce am vrut eu să vorbesc aici îți recomand filmul The Space Between US. L-am văzut în seara asta. Nu te luminează la maxim, dar ajută. Hai, sărbători fericite!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 48 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger