27 feb. 2013
  |   Nu sunt Comentarii

Sacrificiu suprem

Un sacrificiu suprem uneori ne lasa indiferenti. Alteori ne misca si ne face instantaneu mai umani. Dar putem oare sa iubim pana la sacrificiu fara sa cerem nimic in schimb? Si ce anume ne poate face sa ne indragostim instantaneu?

Indragostitii lumii spun ca iubirea ne transforma, ne face sa plutim, sa nu vedem uratul si mizeria din jur. Eu cred ca atunci cand iubesti devi un supraom, o fiinta care vede natura, lumea si diminetile cu alti ochi. Dar oare ai fi in stare sa-ti daruiesti lumina ochilor din dragoste pentru o fiinta iubita?

Candva trageam cu prastia in vrabii si eram bucuros cand nimeream pe cate una. Astazi imi aduc aminte ca o luam in palma si o priveam cum statea nemiscata si fara viata. Era prada mea de razboi. Ce anume ma impingea la astfel de acte de bravura? De ce uneori ne dorim victorii fara sens?

Ma intreb de multe ori cum este viata fara lumina, cum sunt diminetile si serile fara rasarit si asfintit? Dar cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata fara nimic in fata ochilor, desi atunci cand te-ai culcat totul era foarte limpede si vizibil, sa vezi doar o bezna deasa si fara sfarsit?

Unii oameni recurg la acte de cruzime, altii aleg sa daruiasca altcuiva totul, nu pentru a demonstra ceva, ci pentru a echilibra lucrurile, pentru a simti cu adevarat ca stiu sa iubeasca. Uneori faptele noastre ne scapa de sub control si ne trezim in situatia de a face alegeri dificile. Alteori odata cazuti la pamant renuntam la virtute si la dorinta de a continua.

Iubirea fata de cineva se instaleaza instantaneu, nu ne cere nimeni parerea si nici nu suntem preveniti. Devenim fericiti si amplificam iubirea din ce in ce mai tare, fara sa stim ca aceasta va durea, va fi necrutatoare si ne va dobora candva. Este oare chiar atat de greu sa iubesti? Si daca da, de ce? De ce iubirea ne face puternici dar atat de vulnerabili?

Eu cred ca ploaia nu mai este uda si rece atunci cand iubim, ca trupul nostru nu mai conteaza, ca lumina ochilor poate fi daruita, ca trezitul de dimineata se transforma intr-o sarbatoare, ca simturile noastre sunt si ale altora atunci cand iubim. Si mai cred ca oamenii ar trebui sa reinventeze fericirea, dragostea si iubirea adevarata. Iubirea si sacrificiul nu se rezuma la a spune ca faci asta.

Poti iubi in felul tau, poti darui cuiva chiar si o planeta, daca nu esti in stare sa-i daruiesti exact ce-i lipseste atunci totul devine doar o poveste trista, fara esenta. Dar oare stii ce-i lipseste persoanei iubite? Ti-ai indreptat vreodata atentia spre nevoile si necesitatile importante ale celeilate parti? Ti-ai abandonat vreodata poftele personale in favoarea iubitei/iubitului?

Cineva spunea candva o chestie care mi-a ramas in minte: esti atat de pamantean incat s-au speriat taranii si-au fugit pe luna. In videoclipul Kiss – Becouse I’m a girll ai o mostra de iubire dusa pana la sacrificiu. Nu plange, nu regreta in locul personajelor, priveste, priveste si iar priveste, pana la urma vei intelege ce inseamna sa daruiesti din iubire fara sa ceri ceva in schimb.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.