24 sept. 2013
  |   4 Comentarii

Am scris istorie in satul Ursici – Episodul 4

O noua dimineata, o noua zi in satul Ursici. Suntem in data de 09.09.2013. Fila de istorie a ursicenilor inca sta deschisa pentru a fi asternute randuri, fraze, intamplari si pareri din zona unde o mana de voluntari, cu sprijinul Unicredit, au decis sa aprinda lumina chiar si in cotetul porcilor, chiar si daca vremea va fi potrivnica. Acestea fiind spuse, sa urmarim firul evenimentelor din ziua a treia.

vident, ne trezim, pe rand, ne salutam, inca ne mai recunoastem. Asta-i bine. Refacem echipele, incarcam echipament, impartim campul de bataie, ne organizam cat mai bine sa nu facem prea multe drumuri inutile, inghesuim ceva in stomac si plecam spre casele oamenilor carora le-a venit randul sa le calcam batatura si sa le gaurim peretii si tigla.

Iulian zice: azi vine si televiziunea, asa ca va puneti cravata, va frezati, va parfumati si zambiti cat mai mult. Evident ca spusele lui nu erau decat niste glume, de fapt pe nimeni nu interesa sa faca impresie in fata camerelor, concentrarea era indreptata toata spre a duce lucrarile inainte, sa putem termina pana sambata, asa cum ne-am propus. Eram in grafic.

Ajungem la locurile stabilite si fiecare echipa se apuca de treaba. Dam iarasi gauri, masuram, fixam becuri, tragem cabluri, urcam in poduri si ne duelam cu albinele, se iau interviuri si se cer pareri. Vremea e frumoasa si tine din nou cu noi. Mai luam cate o gustare, alergam de colo-colo, mai cerem o surubelnita, o ruleta, mai intrebam din cand in cand: se-aprinde?

Ziua trece si spre seara facem din nou bilantul: 2 case cu panouri pe acoperis, una cabluita si cu becuri puse, fara panou urcat pe acoperis. Pe zi, fetele ramase in tabara au facut varza calita si alte bunatati la ceaun.

Ne regrupam incet, incet in tabara si incepem sa schimbam din nou pareri si impresii. Mai mancam cate ceva, reaprindem focul, stingem vorba apriga cu cate o gura de zama de cloambe sau de vinisor de la sponsor, ne resimtim incet, incet. Noaptea isi face simtita prezenta din ce in ce mai tare. E bine ca ne-au sosit forte proaspete. Unii au plecat acasa cu treburi urgente. Cezar se acomodeaza, baga branza in el si latra la tot ce trece pe langa tabara, ca doar e stapan de-acuma pe teritoriul scolii.

Maine trebuie sa mai soseasca si alti voluntari. Pe unii abia astept sa-i cunosc. Tot maine sper sa-i gasesc si bona lu’ ciobanesc. Noapte buna, Ursici, noapte buna, Romania. Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3. Ne vedem la episodul 5.

4 Răspunsuri la Am scris istorie in satul Ursici – Episodul 4

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger