25 sept. 2013
  |   8 Comentarii

Am scris istorie in satul Ursici – Episodul 5

Marti. A patra zi in care ne facem frate cu iarba, cu pomul, cu mioriticul si cu tot ce ne mai sta in cale in ideea ca vom aprinde becuri si vom face lumina in toate gospodariile din Ursici. Ne trezim si incepem sa forfotim. Ca furnicile. Nu stam o clipa, decat la fotografie, nici acolo. O sa vezi.

In episodul asta o sa comentam pe fotografii. In rest nimic, sa vedem ce iese. Fotoreportaj, parca asa ii spune. Daca gresesc undeva fa eforturi si nu te napusti, scrie-mi cu calm. Poate o sa ma corectez. Sau poate nu! Ce, ai fost si tu acolo, sa sti ce am facut noi?

Cade frunza, inca una. Cad doua frunze odata. Trece un avion pe deasupra. Cata civilizatie, dom’le! Uite turma de oi, unde vezi tu civilizatie? Pai ciobanul ala de la vodafon nu prezinta civilizatie, ce tot vorobesti acolo? Iote si mioriticul cum da tarcoale… Hai sa incepem, ca ne prinde seara, afara din Ursici.

Marcel se uita fix la mine si probabil zicea: ce face omu’, omu’ asta? In timpul asta, Iulian ii explica lui Spanac ca lucrurile cu convertorul stau in fel si chip, numai bine pentru un inceput la Ursici.

Ursici_16

No bine, dom’le, o fi zis Francisc catre Iulian, si l-o lasat in pace sa butoneze blecberiul mai departe. In stanga, se vede clar ca oamenii sunt ingrijorati de vreme.

Ursici_17

In poza asta se vede clar ca devine valabila vorba aia: fiecare cu zambetul lui. Mircea o cam ramas interzis in usa, da’ n-am inteles nici acuma de ce? O sa-l intreb.

Ursici_18

Aici Roxana se antrena cu ciobanescul. De dragul ei, Cezar prindea de lemn si strangea vartos, mai ales ca se stia privit, admirat si pozat.

Ursici_19

Francisc, privind probabil la imensul meu cort. Pregatit sa tot taie la lemne, cu propria secure, evident.

Ursici_20

Mihai, de la Unicredit, dupa ploaie, punand intrebari inutile de genul: de ce naiba nu se aprinde focul asta si face atata fum? Vezi, daca n-ai iubit tiganci, Mihai?

Ursici_21

Fotograful surprins de fotograf. De vreme ce sa mai zic, o vezi si tu cum se prezinta.

Ursici_22

Acesta este un drum nemonitorizat, nemarcat si nevazut nici macar de google, decat asa, ca o chestie ciudata vazuta din satelit.

Ursici_23

Iuliana ii explica ceva sublim lui Alexandra, cel putin eu asa am dedus. O fi vreun vis ciudat de cort? Habar n-am, dar o sa intreb.

Ursici_24

Roxana, cu ciobanescul, insista si insista si iar insista… Si lu’ Cezar chiar ii place.

Ursici_25

Un moment de respiro inainte de a pleca spre casile oamenilor.

Ursici_26

Mmmm ce bune-s macaroanele astea cu branza! Iuliana si Alexandra savurand amandoua dintr-un singur blid, ca doar n-o fi foc.

Ursici_27

Mai, mai, chiar vrei sa te uiti la mine in gura, pare sa spuna Iuliana.

Ursici_28

Hop si Mircea la macaroane. Unul dintre putinii hunedoreni prezenti la actiunea din satul Ursici. Si-a luat concediu doar pentru a fi prezent acolo. Bravo, Mircea.

Ursici_29

Marcel, un om minunat, care nu se sfieste sa spuna unui om ca il iubeste, chiar daca este barbat sau femeie. Si-a parasit biroul de la Unicredit pentru a veni sa puna lumina neconditionat, fara sa judece sau sa comenteze ceva. Bravo si tie, Marcel, ma bucur ca te-am cunoscut, sper sa te mai reintalnesc, fie si doar sa te aud cum razi.

Ursici_31

Iata, in sfarsit ciobanescul are bona. Sa ne traiesti, Iuliana si sa ne revedem sanatosi, daca nu la Ursici, macar in civilizatie.

Ursici_32

Dupa cum vezi, ne tot foiam de colo-colo, mergeam fiecare intr-o directie anume, fara sa ne tamponam, chiar daca in Ursici nu sunt semne de prioritate.

Ursici_33

Si ca sa nu stau degeaba ma uitam prin cutii, sa ma asigur ca sunt mufele pentru cablurile de la panoul ce urma sa-l agat pe acoperisul omului.

Ursici_34

Iuliana, bona lu’ Cezar, deja se antrena. Ceilalti se uitau ca la un caine cu bona prin preajma. Bun asa, nu?

Ursici_36

Din seria doi cu mancatu’ si doi cu privitu’. Mare trecere au avut macaroanele fetelor.

Ursici_37

Ce spunea-i, ca nu-mi stau pantalonii pe mine? Pai sunt uzi, si tre’ sa tot trag de ei, in sus, ca in jos se duc si singuri. In planul doi, tu vezi ce slalom face bona cu ciobanescul?

Ursici_38

Hai, Cezarica, sa vedem daca mai stii sa aportezi lemnul asta! Bona lua aminte, vezi, da? Fata silitoare, am stiut eu.

Ursici_39

Prietenie la prima vedere, insa trebuie sa-l mangai mai intai, Iuliana. Asa, bravo.

Ursici_42

Numai ca ciobanescul pana nu incearca sa faca pe seful nu-i sanatos!

Ursici_43

Uite, vezi, asa se taie lemne, relaxat, fara stres, fara grimase, fara grija zilei de maine, se vede, da?

Ursici_45

S-a inteles acolo, da? Zice Francisc, omul din spatele spanacului, un blogger simpatic in vorbire si scriere, dar si in realitate. Baiatul asta o venit la Ursici rupt in doua, dupa ce-o fost si-o alergat la o intrecere nu mai putin de 5 kilometri. Bravo si tie, Francisc.

Ursici_44

Roxana, jurista de la Unicredit, care chiar vorbea la telefon. M-am tot intrebat cu ce se spala pe dinti, deoarece dantura ei este mai ceva ca a vedetelor de la holiud. Oricum, a fost ucenicul meu si m-a ajutat foarte mult. Multumesc Roxana, bravo si tie pentru initiativa.

Ursici_46

Dan, omul care descrie utilitatea paletei electrice din mana lui. Toata lumea o zis ca-i utila cand o vazut cum ucide rapid si fara durere viespile din preajma caselor ursicenilor. Alexandra se pare ca a ramas muta de uimire.

Ursici_47

Intr-un tarziu, cand ne indreptam spre casa omului ajuns la rand, il intalnim pe badea asta, care statea frumos la poza, ca un dac trecut de 80 de ani.

Ursici_48

Si ca sa nu se spuna ca in ziua aceea nu am muncit, iata dovada.

Ursici_49

Acolo l-am inchis pe ciobanesc de frica mioriticilor mari cat casa neamului. Si de-acolo, saracutu’, urla ca un lup, de am zis ca or navalit lupii la stana.

Ursici_50

Cezarica, o sa te las sa te hodini putin aici, in colt.

Ursici_53

Gata, seara o venit din nou. O noua zi care s-a dus, alte case luminate la Ursici.

Ursici_51

Suntem din nou in tabara, la foc, cu o cana de vin in mana, cu gandul ca nu mai e mult si terminam.

Ursici_52

Ne vedem la episodul 6. Aci gasesti pe cele de dinainte. Hai pa.

8 Răspunsuri la Am scris istorie in satul Ursici – Episodul 5

  • Alma Nahe spune:

    Faine pozele, faini oamenii, fain Urs ici, fain e să ai lumină!

  • MARIANA SELIUC spune:

    Salutari tuturor si felicitari pentru sacrificiile pe care le-au facut sa poata merge sa-i ajute pe altii ,inclusiv lui Cezar c-a facut fata cainilor locali .

  • spanac spune:

    flacau, modifica aici
    Hop si Mircea la macaroane. Unul dintre putinii hunedoreni prezenti la actiunea din satul Ursici. Si-a luat concediu doar pentru a fi prezent acolo. Bravo, Mihai.
    e bravo mircea, nu mihai.

    in rest, de ce nu m-ai prins in pozitii mai misto? :))

  • Marcel spune:

    Salutare dragii mei,
    C. Galeriu spunea „Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la obârşia ei divină”
    Ceea ce noi am facut pentru semeni ai nostri, a fost din iubire, aceasta fiind transpusa intr-un mod diferit de fiecare dintre noi. Iubirea este sentimentul care te face sa traiesti in armonie cu Dumnezeu, cu natura, cu semenii. Este un sentiment care acopera, ura, invidia si rautatea.
    Toti cei prezenti la aceasta actiune caritabila, sunt oameni minunati, oameni pe care ii iubesc pentru faptul ca s-au oferit sa ajute intr-un mod neconditionat. A fost o experienta remarcabila, o actiune de o mare incarcatura spirituala, ce uşurează povara sufletului de cele mai apăsătoare gânduri deşarte.
    In final vreau sa felicit pe cel care a dat viata acestei minuni, un om special care a pus interesul aproapelui mai presus decat orice, un suflet ratacitor, gata sa se sacrifice oricand si sa ofere ajutor fara a cere ceva in schimb. Felicitari iulian Angheluta!
    Felicitari mele pentru Traian si Spanac. Fara ei, actiunea noastra ar fi fost uitata si mai putin cunoscuta!
    Numai bine, pace si liniste sufleteasca.

  • […] are un fitil de lampa, nu un filament ca toate celelalte. Fara alte cuvinte vezi si tu dovada ca la Ursici gasesti lumina in casele oamenilor. La scoala nu, desi acolo, cat am fost noi, a existat tehnologie […]

  • […] Am făcut fotografii, am discutat despre Hunedoara, despre drumurile patriei, despre ce mai învârte fiecare. Am fost serioși dar și hazlii. Prietenul meu Francisc, alias Spanac, l-a luat la întrebări pe Raul Scurtu, patronul SARA Cafe, chestii despre taxa de protecție din zonă și alte invenții spanacești. Mi-a făcut plăcere să-l reîntâlnesc pe Francisc, mai ales că alături de el am participat la un proiect extraordinar, Lumină pentru Ursici. […]

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.