10 aug. 2015
  |   2 Comentarii

De-ale serii. Cum să dai flit poliţiei

Se înnoptase. Un prieten mă cheamă la o poveste. Mă iau şi mă duc într-acolo. Pe drum mă lovesc de o situaţie mai specială. Cinci hăndrălăi, unul înarmat cu un baston de cauciuc, agresau verbal un tânăr însoţit de prietena lui. Trec pe lângă ei şi răresc paşii pentru a înţelege care ar fi motivul acelei dispute aprinse. Şi înţeleg că ăia cinci trecuseră mai devreme cu maşina pe lângă cei doi şi exact atunci o bătrână traversa strada, mai încet, ca bătrânii. Motiv pentru care, şoferul maşinii cu pricina a început să-şi bage şi să-şi scoată în şi din femeia care ar fi putut să-i fie chiar bunică.

Auzind ce scoate ăla pe gură, tânărul care tocmai era ameninţat cu bătaia a început şi el să-i înjure pe ăia, spunându-le că ar fi cazul să acorde mai mult (de unde mult când nu este deloc?) respect oamenilor mai în vârstă, fie şi pentru simplul motiv că sunt bătrâni.

De la faza aia a pornit totul. Ăia cinci au tras maşina pe dreapta, au luat bastonul din maşină şi au tăbărât pe ăla. Ăla nu se lăsa nici el mai prejos, chit că pretenă-sa tot trăgea de el să-l facă să renunţe şi să plece mai departe.

Asta-i smardoială, bă, să veniţi pe mine cu bastonul pentru că v-am spus să nu o mai înjuraţi pe femeia aia care ar fi putut să vă fie mamă, zice agresatul? Bă, nu fi dilău, zice unul dintre şmecheri. Mergând mai departe auzeam discuţia chiar şi din capătul străzii, unde, odată ajuns, observ trasă pe dreapta maşina unui echipaj de poliţie aflat la o intervenţie. Mă duc lângă maşină, nimeni. Dau să plec şi observ că ies din scară doi poliţişti. Mă întorc şi le sugerez să meargă rapid în capătul străzii până nu se-ncinge rău treaba cu smardoii ăia cinci şi cu agresatul şi-agresata care au ţinut partea unei bătrâne.

A doua zi am aflat că poliţiştii s-au lovit de reticenţa celor doi agresaţi de a spune exact ce s-a întâmplat acolo, ei motivând că, de fapt, zbierau unii la alţii pentru că nu s-au văzut de mult şi că le era dor să stea la palavre, că doar se cunosc de foarte mult timp. Ha, ce chestie. Să-ţi întâmpini prietenii cu bastonul. Acuma, na, să facă cum vor ei, eu consider că mi-am făcut datoria civică. Putea fi mai rău. De fapt, cred că aşa apar şi unele violuri.

Naşpa este că ăla şi cu aia nu aveau coaiele alea mari la ei, pentru a putea spune exact ce s-a întâmplat. Părerea mea este că dacă nu te ţine până la capăt nu te băga, că s-ar putea să-i faci pe alţii să muncească degeaba pentru tine. Eu i-aş fi amendat pe cei doi pentru inducerea în eroare a autorităţilor. Eu eram un martor care putea confirma că lucrurile nu s-au întâmplat exact cum s-a scris probabil în procesul verbal de constatare.

Bă, băieţi, dacă tot înjuraţi babele care trec strada, eu zic să vă tot duceţi mai departe, mai apoi, că, altfel, s-ar putea să o luaţi în freză de la cine nici nu vă aşteptaţi. Sau să le-o daţi voi la alţii în freză.

2 Răspunsuri la De-ale serii. Cum să dai flit poliţiei

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.