22 iun. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Şoarecele

Când l-am văzut ultima dată stătea deja atârnat. Între degetele încleştate ale călăului său semăna cu o cârpă murdară, respingătoare, inutilă. Nu ştiu dacă mai respira sau dacă mai spera ceva. Cred însă că se pregătea să ajungă o bucată mică de istorie, care urma să fie aruncată la tomberonul cu gunoaie, pentru care, de altfel, îşi şi riscase zbuciumata viaţă.

Cu capul în jos şi cu gheare crispate de durere, flămând, cu gândul la nişte pui care aşteptau ca el să se întoarcă la ei măcar cu o coajă stricată de ceapă, întruchipa ultima dovadă a luptei dintre viaţă şi moarte. pentru el viaţa nu mai avea răbdare şi nici sens.

Supravieţuind mai mult, alerga neobosit încoace şi-ncolo. În fiecare zi şi-n fiecare noapte viaţa pentru el era la fel, o luptă continuă şi riscantă. Acum tocmai era scos din circuit chiar sub ochii mei. Devenise un mic trofeu. O bucată de pâine, o gură de apă sălcie, grija să nu fie prins în capcanele întinse la tot pasul, iată lucruri pentru care urecheatul nu mai trebuie să-şi rişte viaţa pentru că aceasta nu mai face parte din el. Nici măcar respiraţia nu va mai fi nevoie să şi-o ţină, tremurând la tot pasul. S-a terminat.

Acum e mort. A fost prins de un om în timp ce încerca să se hrănească, altă vină nu a luat cu el. Primise o bâtă în cap, două chiar, iar când a încetat să mai reziste a fost aruncat la gunoi. Tot ce riscase până atunci şi-a pierdut valoarea într-o singură secundă. În afară de familia lui nu a fost dorit de nimeni. Fraţii lui sunt probabil trişti şi-acum, cu atât mai mult cu cât sunt conştienţi că şi ei pot avea oricând aceeaşi soartă. Foamea şi grija zilei de mâine îi v-a obliga şi pe ei să-i calce mortului pe urme.

Mie-mi plăcea de el. Nu făcea nici un rău şi era chiar frumos, ager, iute la fugă, uneori prea curajos. Seara îl vedeam cum testează terenul. În lumina oarbă părea o nălucă. Făcea totul pe fugă, cu privirea scana absolut tot. Dacă n-ar fi intrat în cutia aceea acum ar fi fost încă viu, sătul poate, şi bucuros că puii săi s-au hrănit iarăşi copios.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 53 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger