1 iul. 2019
  |   Nu sunt Comentarii

Sper că noul tău amant nu e ca mine

Azi mergeam grăbit spre un ceva al meu. Cezar mă aștepta cu bale și cu drag de ducă. Mă grăbeam. Făceam pași. Chiar făceam. Mari. Tot mai mari, când am văzut că vin mașini din toate direcțiile. M-am apropiat de intersecție. Eram atent. Foarte atent. Mereu sunt atent la intersecții. Nu vreau să mor, așa, ca fraierul. Prefer un fulger, eventual o prăbușire de avion. Măcar să mor erou.

Din stânga, mașină. Îmi părea cunoscută. Chiar foarte cunoscută. Da. Am recunoscut-o. Era a ta. Mă rog, a lor, a noastră, Cândva.

Te văd. Mă vezi. Zâmbești. Zâmbesc. Îmi cedezi trecerea, ca pieton. Mă arunc pe trecere. Mă întorc la jumătate și tu te arunci în trafic, în urma mea. M-am întors și am vrut să-ți zic ceva. Ai ridicat o mână, ai zâmbit, apoi ai virat și-ai plecat mai departe în drumul tău. M-am simțit aruncat, strivit, sfârtecat. Am început să tremur. Conta pentru cineva? Nu. Trecusem doar peste o trecere de pietoni la care erai tu și mi-ai cedat trecerea, probabil, politicos.

Mi-am amintit de prima noastră îmbrățișare. Nu muream, eram amândoi pe undeva. Te-am scos. Chiar dacă era foarte cald și nu eram îmbrăcat ca atunci când voiai să te pierzi și eu nu te-am vrut pierdută și nu doar în patul meu.

În fine, revin. Ai fost pe fază. Nu m-ai călcat. Da, știu, eram îmbrăcat ca un om obișnuit. Așa cum m-ai vrut uneori. Eram eu. Cumva. Munceam. Căram diverse.

Ajuns pe trotuarul celălalt te-aș fi prins în brațele mele și te-aș fi eliberat atunci când Universul mi-ar fi spus Nu te mai opri. Ca să simți și tu ce înseamnă NIMIC, n-am făcut nimic.

Acum îmi ești prea lacrimă, prea țigări cu filtru fără sens. Nu am avut o taină cu luna niciodată. Ești prea amantă, prea a tuturor. Prea ți-am iubit simțurile celor care așteptau să te iubească. Ai avut un singur moment, de alegere. Nu l-ai ales. Acum ești momente de alegere pentru unii. Asta ești. Asta ai fost.

Te-am vrut când tu nu mă voiai. M-ai vrut când tu nici măcar nu mă așteptai. Zilele mi-au devenit nopți încarcerate cu tine. O vreme. Apoi mi-a trecut. Cum și ție ți-a trecut. Mi-am propus să nu mai pun mâna, să nu mai deschid ochii. Oricând și oricum. Saxofonul o rămas înlăcrimat, cu nota five pe țeavă.

Îți dai seama? Un saxofon nebun. Uneori. Și, totuși, fără sens, noroc că erai în mașină, că altfel observau și alții. Tot fără suflare vei fi și când vei muri. Nimic diferit. Cu tot cu mașină, cu tot cu amanți. Diferiți. Apropos, sper că noul tău amant nu e la fel ca mine! Prost, să se irosească.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.