8 sept. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Dacă spun că fac chiar fac

Dacă spun cuiva că voi face x lucru chiar îl voi face. Dacă apar probleme sun şi spun că au apărut probleme. Nu toţi oamenii fac la fel şi asta mă enervează la maxim. Nu întotdeauna este vorba de ceea ce trebuie să facă omul care a promis că face ceva, ci de faptul că nu face sau că promite ceva doar pentru a obţine altceva înainte de a plăti pentru acel ceva. Mai filozofică treaba dar asta este.

De multe ori plata pentru un serviciu pe care te angajezi să-l faci nu înseamnă nimic din punct de vedere material, dar totuşi te aştepti să fie onorată pentru că tu ai considerat-o suficientă pentru a te simţi mulţumit, satisfăcut de munca sau serviciul tău. Tu faci primul ceva şi apoi constaţi că beneficiarul se tot cacă pe el spunând că ba nu are nu ştiu ce, ba s-o căcat baba lui Ionescu în drum şi nu poate trece.

Chestii penibile, chestii care mă enervează la maxim. Chestii care mă indispun instantaneu. De ce? De-aia! Pentru că atâta timp cât eu mă asigur că voi face ceea ce am promis, dacă sunt viu sau nu mă îmbolnăvesc, atunci aştept să se întâmple acelaşi lucru. Este greşit ceea ce cer sau mai nou se practică „fă tu ceva şi mai apoi văd eu când pot să te răsplătesc”?

Când vine vorba de prieteni problema este şi mai gravă, pentru că se duce dracului tot ceea ce credeam că înseamnă prietenie. Nu-ţi iau bani pe ceva ce vrei ca eu să fac, că nu-mi permit şi nici nu pot să-ţi cer aşa ceva, că doar îmi eşti prieten, la naiba. Dar dacă te-am rugat să faci una bucată chestie pentru mine exact la momentul X atunci fă-o, pentru că şi tu vrei serviciul Y tot la o oră fixă. Este atât de greu de înţeles?

Nu contează ce facem fiecare, contează ceea ce cerem, ce acceptăm să facem şi mai ales când spunem că facem. Ştiu, e vorba şi de puţină aritmetică aici, dar dacă nu înţelegi, mai bine întrebi, pentru a te asigura că ai perceput foarte bine ce trebuie să faci.

Am ajuns la final şi mai spun asta. Nu mai fac nimic fără plată în avans, fie că e vorba de prietena, prietenul sau ruda X. Aşa ne păstrăm şi relaţiile. Ne tocmim sau ce neuronu’ lu’ peşte facem? Asta ca să mă exprim academic! Dacă tu vrei să faci ceva pentru mine şi acel ceva are un ceva filantropic sau din sufletul care zici tu că-i dedicat, atunci nu mai comenta mai apoi că raţele sunt nervoase când sunt puse pe varză sau că ciorile nu-şi mai găsesc rolul. Tati, unde se duc norii când se duc? Într-un loc unde stau la coadă să-şi primească plata pentru apa de ploaie vărsată peste ogoare, acolo se duc, tati!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.