Ce-i spune un soț religios unei soții care vrea să spele haine de ziua unor sfinți: dacă speli te-am spart!

Cunosc o anumită familie. Soț și soție de vreo 15 ani. El soț cu o frică de ‘mnezău ieșită din comun, ce să mai, ar putea fi un mare sfânt dacă l-ar hirotonisa multpreafericitul și multpreanesimțitul de Daniel Cap Cu Baniță la Purtător. Ea o soață mult prea cuminte, blondă și fără prea multe pretenții de telectuală, deși femeia reprezintă blonda mult prea deșteaptă față de cât prevede canoanele religioase și legile pentru blondăciuni.

Copchii, casă, mașină, meserii faine, venituri suficiente cât să trăiești ca un nesimțit într-o Românie de căcat. La cei doi mă refer. Ea credincioasă. Dar nu la modul prostesc, nu poți s-o convingi că tu ești ‘mnezău și că pentru asta meriți s-o fuți. Scuze de limbaj, dar eu asta știu că fac oamenii, se fut între ei, uneori ca chiorii și chiar și pe la spate.

El credincios cu diplomă de prost obținută la școala de partid a părinților, masteranzi și ei în prostologie. Cum decurge relația dintre cei doi eroi din acest articol? Păi îți spun eu.

El e dracul pe pământ, deși se crede o slugă inutilă a unui ‘mnezău care stă pe nori cu o tabletă mirifică în mână. Ea o slugă a lui dracu și care nu crede că ‘mnezău stă pe nori.

Și acum vine faza cu sărbătorile, mult prea multe pentru, repet, o țară ca și România în care nici nu ne mai căcăm prin gaura curului nostru, ci prin gaura tuturor celor care ne vând și fân proaspăt pe post de tutun de calitate.

Ea: dragul meu, a vomitat copilul peste tot, e plin covorul și patul de vomă, mă duc să bag mașina la spălat.

El: dacă pornești mașina de spălat îți sparg fața. Ești proastă, blondo, ai uitat că-i sărbătoare mare?!

Ea: dragul meu a curs sânge din mine peste tot, sunt la ciclu, cred că o să bag ceva haine la spălat.

El: tu fată care ești proastă, e duminică, nu speli nimic că-ți mut ața din cap în cur!

Ea: tati, dar mașina mea e super murdară, dacă mergi în oraș nu ai putea s-o iei pe a mea și s-o și speli, îți dau eu bani.

El: crucioiu mă-tii de proastă, e sfântul Ion, tu chiar vrei să mă arunci în păcat?!

Ea: scuze, iubire, că te-am atins, știu, e sărbătoare mare.

El: fă proasto, ai grijă cum mergi prin casă, azi n-ai voie nici să te uiți înspre pula mea, e sfântul Vasile și e mare păcat chiar să ne și atingem în timp ce circulăm prin casă… Mare grijă, proasta pământului! Of, ce te-ai face fără un sfânt ca mine?!

Ea: (în gând) dar oare tu ce te-ai face, inginerul șef al lui ‘mnezău de pe norii ăia albi și pufoși, dacă n-aș fi eu să-ți spăl totuși chiloții plini de căcat făcut în zilele de sărbătoare în care mănânci căcat lăbărțat?

În fine, aceasta-i o poveste adevărată, nu e o ficțiune și sunt chiar ferm convins că povești asemănătoare sunt cu sutele, chiar cu milioanele.

PS Soți nebuni și soții cretine. Să apeși pe un buton nu mai e o sărbătoare, ci un privilegiu. Să crezi că ‘mnezău dă cu biciul atunci când cureți vomitatul copilului e un ”păcat” pe care nici dracu n-o să vi-l ierte la judecata din groapa cu moloz, a devenit subiect de mare bășcălie. Și încă o chestie pentru bărbații care au femei faine acasă și nu știu ce dracului să facă cu ele: părăsiți-le, sunt sigur că se vor descurca și nici nu vor plânge după penisul vostru purtat pe post de amenințare când vine ziua sfântului prost din casa cu un fraier care crede că a fii credul înseamnă sfințenie. Și poate îmi explică un sfânt cu față bisericească unde se află limita dintre păcat și intenția de a spăla haine în ziua de duminică, cu mașina de spălat.