4 nov. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Că nu le știți voi chiar pe toate

Adeseori, unii, mă întreabă că de ce dracu vreau uneori să-mi petrec timpul în singurătate. Alții vor să afle motivul pentru care uneori nu vreau să-mi cer scuze. Unii, mai din preajma mea, au vrut, la un moment dat, să afle ei, așa, prioritățile mele și scara de valori după care mă ghidez în viață.  Pe niște alții îi roade că de ce mă trezesc eu câteodată la ora 11:00. Unii tot vor să afle motivul pentru care nu vreau să mă schimb, să devin ca ei, cică, normal.

Sunt mereu întrebat că de ce refulez câteodată în mod vulgar. Rudele mele în viață consideră că sunt oaia neagră a familiei. Soția mi-a spus mereu că sunt nebun. Amanta la fel. Prietenii vor să știe motivul pentru care nu sunt ca ei, iar dușmanii, mulți dintre ei, nu pot să doarmă noaptea din cauza faptului că nu știu cu cine mă fut eu.

Alții, mai avansați oleacă, au întrebări mai elevate. Că de ce port barbă, de ce nu-i pun botniță lui Cezar, de ce mănânc slănină cu măr, de ce am scoruri atât de mari la ședințele foto, de ce îmi place s-o fac și cu două femei deodată, de ce devin vulcanic dacă repeți o prostie de două ori, de ce nu mă tund în mod regulat, de ce îmi place să ascult liniștea din pădure și susurul apei de pe Cheile Tișiței, de ce îl prefer pe Marin Preda și pe Eminescu, de ce am uneori brișca la mine, de ce nu pozez insecte și alte zburătoare, de ce încalc reguli, de ce vorbesc uneori frumos cu oamenii din jurul meu, prea direct sau prea discret, de ce nu regret cam nimic din ce-am trăit, de ce mă fac că nu văd sau de ce văd atât de mult, de ce am atât de mult timp liber sau de ce mi-am ales orientarea profesională, de ce pot să vorbesc și cu muții și cu proștii, de ce ascult înainte să vorbesc, de ce îmi sun prietenii doar pentru că vreau să-i aud, de ce sunt liber în vorbire pe facebook, de ce cred că sunt dac și nu roman, în ciuda faptului că mă numesc Traian, de ce nu cred în mnezăi și mai ales de ce nu-mi place să-mi aranjez patul dimineața, mă rog, când mă trezesc, de ce îmi place Gladiatorul, de ce îmi place melodia The sound of silence cântată în varianta Disturbed, de ce îmi place să călătoresc pe jos, de ce iubesc luna mai mult decât soarele, de ce muntele îmi pare mai puternic decât marea.

Păi știți de ce?

Pentru că nu vreau să fiu banal. Nu-i destul? Bine. Pentru că eu nu-s ca voi. Pentru că mie nu-mi place spiritul de turmă. Pentru că mie îmi plac tobele, ciobăneștii germani, dacii, pentru că mie nu-mi plac ghidații și marionetele, pentru că eu vreau să fiu eu, pentru că eu nu cred în mnezăul vostru, pentru că eu nu pun preț pe zeroul vostru, pentru că eu vreau să VĂD să AUD și să SIMT, pentru că eu vreau să mă conectez cu Universul, pentru că eu nu vreau să privesc la scară redusă, pentru că e treaba mea cu cine și ce, pentru că sunt alegerile mele și îmi asum răspunderea pentru ele, pentru că aleg singur să fiu într-un loc sau altul, pentru că eu nu cred în ”muncești ca să trăiești”, pentru că am ales să fac ce vreau, pentru că le fac așa cum vreau, pentru că m-am săturat de voi, pentru că pianul nu sună ca vioara, pentru că totul pare un nonsens și nu în ultimul rând, pentru că așa m-am născut, rebel.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 54 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger