6 feb. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Știu, înfrângerea doare. Din păcate, trebuie să acceptați și voi asta

Inițial am vrut să reacționez. Am stat și m-am gândit, mai apoi, și mi-am spus, lasă-l, lasă-i, sunt destul de îndurerați. Pentru că știu, din experiența proprie, că înfrângerea doare și că e greu de acceptat. În plus, nimeni nu poate accepta o umilință și-o înjosire, odată ajuns undeva sus, decât dacă te-ai călit, dacă ai o tărie de caracter foarte puternică, decât dacă înțelegi că în viață uneori pierzi, alteori câștigi. Urcușurile și coborâșurile sunt căi pe care le urmăm pentru a ne desăvârși, nu în sensul biblic, ci în sensul uman.

Nu mă deranjează că primesc tot felul de mesaje și comentarii la postările de pe facebook sau la articolele scrise pe blog. Nu am fost niciodată un ziarist comod, nu am putut niciodată să stau nepăsător sau să scriu doar despre fluturi, flori cu miresme speciale, aurora boreală sau cum să îți convingi bărbatul să te iubească până la moarte.

Știu (și mi-am asumat riscurile) că sunt un tip de cele mai multe ori incomod. Știu că am momente când o trântesc direct în față și că asta doare. Am încercat uneori să mă abțin, alteori am încercat să fiu mai blând. Uneori mi-a ieșit, alteori nu. Nimeni nu-i perfect.

Dar să trec la subiectul/motivul care m-a determinat să scriu acest articol. Anunț că Hunedoara iese din nou în stradă. Există un eveniment pe facebook creat special pentru această acțiune. Primesc încurajări dar primesc și mesaje de intimidare. Evident, de la analfabeți și de la cretinologi care trăiesc strict ca să mănânce și să cace. Asta nu-i treaba mea. Și nici nu vreau acum să-i contest. Ba, dimpotrivă, îi consider români de-ai mei. Proști, cretini, analfabeți, răscumpărați mereu cu un mic și-o fasolă nefiartă, asta e, sunt români de-ai mei și chiar mi-ar plăcea să cred că, dincolo de ura care le-a fost servită pentru a fi dată mai departe, cred și ei ca mine. În fine.

Deci, primesc mesaje. Astea sunt. Citește și hai să trecem mai departe.

Acuma, eu nu sunt indignat de mesaje sau de faptul că am fost bălăcărit de unii care nici măcar nu știu că planeta pământ nu e chiar atât de rotundă. Sunt imun și nici nu răspund din prima la scârboșenii și la nulități. Pe mine mă indignează, în chiar aceste momente, faptul că unii români se adâncesc tot mai tare în somnul rațiunii.

România aproape că nu mai are identitate. România aproape că nu mai are istorie. România mai are puțin și își va înlocui cetățenii români cu cetățenii altor țări. România nu mai reprezintă decât o țară care are un popor naiv și care, datorită acestui lucru, a devenit vaca de muls cu cea mai mare cantitate de lapte pe cap de bovină rămasă în țară. România moare câte un pic în fiecare clipă. România zace trântită la pământ și gemând de durere. Și toate astea s-au întâmplat datorită tuturor celor care s-au perindat pe la putere în decurs de 27 de ani, dacă nu chiar mai mult.

Noi bem apă românească vândută de străini. Noi consumăm gaz și curent electric românesc, combustibil și materie primă românească vândută de străini. Noi mâncăm doar ce ne dictează străinii, noi ne îmbrăcăm cu mizerii vândute de multinaționale.

Și în aceste condiții constat că încă mai există români care cred că eu sunt huligan atunci când spun că vreau să ies în stradă să opresc genocidul, că încă mai există români care cred că copiii noștri trebuie educați în sunetul mirific al manelelor și doar cu hamburgher și coca-cola.

Și ca să nu fiu prea rău mă voi opri aici. Dar, dar, nu pot să nu spun și asta. Poate eu sunt huligan că am decis să ies în stradă și să mă alături altor români care s-au săturat să fie slugi. Poate că eu sunt prost că am decis să ies în stradă și să spun GATA, a venit vremea să primim respect. Poate că eu sunt prea răbdător, poate că am sperat și încă mai sper. Poate, cine mai știe?!

Și încă ceva, am mai spus și o să repet, ca să știe și să se prindă toată lumea. Eu nu votez și nici n-am votat vreodată un partid, am votat oameni. Eu m-am uitat la oameni, nu mă interesează că-i spune PSD, SS sau PENELE. Pe mine mă interesează omul din partid. Iar acum ies în stradă, nu pentru că nu ar exista oameni de calitate în PSD, PNL sau USR, ci pentru că m-am săturat ca la modul general să fiu luat de fraier.

Și încă ceva, să fie foarte clar, nu fac parte din nici un partid. Așa că, lichele care habar nu aveți despre ce vorbiți, hai sictir. Nu mă faceți să mă dezlănțui și să scriu mai multe.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 55 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger
Instagram

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.