Îmi mor și căi de întors aici, le simt. Plec. Dacă eram fain trebuia să mă făinuiți. Dacă mă iubeați trebuia să mă iubiți. O să mă disecați, că-n lipsă de altceva?!
Da, o să vorbiți, pe la colțuri, s-a sinucis, Urieș. Atât veți putea. Am luat cu mine, doruri, distanțe, țară și forță, culori, dimineți crucificate, seri cu avocați meschini.
Să vă sărbătoriți, copii, îmi duc cultura printre proștii care murit-au pentru voi. O să regret muzica pe care nu prea o ascultați, Sunteți grozavi. Covidiți ani buni.
Eu, Traian Urieș. Asta a fost tot.
Ce mai poţi să spui?