14 iul. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Suntem sau nu suntem?

Citesc aici o poveste care cu siguranţă ar putea deveni un film de succes produs de un regizor român. Citind cu atenţie constat că totul pare a fi doar o invenţie de jurnalist aflat într-o mare criză de subiecte de senzaţie. Păi dacă povestea aceea chiar este adevărată de ce nu ne dai numele agresorului şi detalii, stimată jurnalistă „expertă în societate”? Nu aşa se face? Sunt eu în urmă cu regulile sau tu bagi la greu din top fără să te mai verifice nimeni?

Despre povestea asta misterioasă a mai pomenit şi RTV. Dar nici acolo n-am găsit detalii despre agresorul monstru. Lucrurile sunt tot mai ciudate.


Citeşte o parte din senzaţionalul articol

[…] Un alt moment înfiorător a fost atunci când tatăl vitreg a văzut mâinile copiilor desenate cu carioci şi, nervos, le-a dat o lecție pe care nu o vor uita niciodată. Porţiunile de piele colorate au fost retezate cu o foarfecă, apoi i-a obligat pe cei mici să consume sângele care curgea. La toate aceste momente de groază a fost prezentă și mama copiilor, care nu a intervenit însă în apărarea minorilor. La aflarea acestor vești, Protecția Copilului din localitate le-a acordat tutelă bunicilor, iar mama a fost decăzută din drepturile părinteşti.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.