11 ian. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Terorismul la români și tâmpițeii de ocazie

Umblă vorbe prin târg că și România începe să fie tot mai amenințată de atacuri teroriste organizate de diverși indivizi care și-au făcut din asta un scop în viață. Pe asta chiar o cred și sunt ferm convins că mai devreme sau mai târziu și românul va plânge de durere la capetele morților uciși în diverse atentate teroriste. Și asta nu pentru că așa ar trebui să se întâmple, ci pentru că pe noi tot ce-i periculos ne ia de obicei prin surprindere. Mai ales iernile, care nicicum nu vor să fie ca verile.

Însă, dacă ne-am trezi mai curioși decât de obicei și ne-am uita mai bine la peisajul românesc am putea observa că terorismul la români nu-i nici o noutate, nici un pericol ascuns și nici nu-i condamnat la moarte. Terorismul la români e pe față, la liber, la îndemâna oricărui individ dispus să îmbrace straie de gală și să iasă pe sticlă. Despre ce vorbesc?

În fiecare an, când vine frigul, o mare parte din populația rămasă pe aceste meleaguri devine terorizată până spre maxim. Facturi mai mari, scumpiri de gaze, salarii reduse, pierderea locului de muncă. Te-ncumeți să contractezi un credit? Gata, ai intrat oficial în rândul terorizaților. Ratele și implicit banca te vor teroriza la maxim. O să ai foarte multe nopți albe, te vei trezi că ai și tu tentative de suicid, gesturi pe care până atunci nu le-ai fi înțeles neam.

Apare un copil, doi, trei? Terorizat de top scrie pe tine. Profesorii îți vor cere bani pentru hârtie igienică, pentru cuie, pentru becuri, pentru cărți, pentru protocol, pentru cretă, pentru tot ce le trece prin cap. Papa bun la copii, haine, jucării, smarfoane, tablete, mai un medicament, mai un vaccin.

Ești și tu om, te mai îmbolnăvești – doamne ferește să te apuce una mai gravă. Alți bani, altă distracție. Tot în rândul terorizaților de top intri și tu. Că la doctor și la asistente nu o să poți niciodată să mergi fără ceva rezerve la purtător. Că la toți ni-i greu și nu poți să-l dezveți pe nenea medicul să ia șpagă așa, cu una, cu două.

Te decizi să te rupi de turmă și să-ți faci propriile socoteli, să-ți faci un mic bisnis, să produci ceva mai mult pentru tine, să trăiești un pic mai bine, să le dai și la alții de muncă. Ha, tocmai ți-ai rezervat un loc pe scaunul terorizaților de lux, de carton. ANAF, Garda Financiară și sanepid, astea vor fi următoarele tale vise pentru următorii ani. Pardon, coșmaruri. Nu te vor lăsa să mori, dar nici să trăiești nu vei putea. Că trebuie să le dai, oricând, indiferent dacă tu ești lihnit de foame sau poate în pragul falimentului. Că nimeni nu te va ajuta. Vei vedea doar mâini întinse, vei auzi doar amenințări. Ce să mai, teroare faină, selectă, destinată curajoșilor.

Nu le mai ajunge la parlamentari banii de distracții, de campanii, de protocoale, de mașini mai scumpe, de hoteluri, vile, terenuri și alte fanfaroneli din astea? Belea mare. Să vezi atunci teroare. În grup, concertată într-o singură direcție: TU. Cresc taxele, impozitele, TVA-ul, scad salariile, pensiile, cresc prețurile, se scumpește țițeiul, motorina, benzina, cresc facturile la curent, gaz, apă, gunoi, canalizare, taxele pe fum, pe aer, pe apa de ploaie, pe tot ce mișcă, chiar și pe morții care nu credeau că vor muri vreodată – ah ce-mi place vorbulița asta.

Vrei mai multe sărbători legale? Perfect, dar ai de recuperat. Altă teroare, la liber, unanim acceptată, legală, dorită chiar.

Îți moare tata, mama, frații sau cineva din neamul tău? Ești nevoit să te implici financiar la înmormântare? Alți bani, altă teroare. Bani de scânduri, bani la popă să ți-l laude în fața blocului, bani la gropar, bani la îmbălsămare, bani de coroane, de flori, de țuică, de colaci, bani peste tot. Mulți bani. Nu-i ai? Păi de ce?! Fă rost, arată lumii întregi că te descurci. Stai terorizat până se termină tot și apoi relaxează-te, pregătește-te pentru următoarea tură de teroare.

Vrei că mergi în concediu, ca toți ceilalți, mă rog, ca unii. Desigur, după ce te-ai terorizat singur tot anul și-ai pus la ciorap câte-un leu, doi, zece, în fiecare săptămână, lună, vine vremea să pleci în concediu. Ai strâns ceva bănuți și constați că-ți permiți doar un litoral românesc. Și te duci. Acolo te așteaptă noi valuri de teroare. Teroarea ospătarului, teroarea recepționerului, teroarea cerșetorilor de pe plajă, teroarea banilor puțini, teroarea ideii că nu poți să stai mai mult de 5 zile, teroarea gândului că trebuie să te întorci din nou la munca ta de căcat, pe bani puțini și cu stres maxim.

În sfârșit, ai rămas singur pe lume și simți că sfârșitul tău e pe-aproape. Asta teroare, cele de până acum au fost mici fâsuri. Pensie de căcat sau aproape deloc. Bani pentru zile negre nu ți-ai putut permite. Moșteniri de la mătuși nu ai de încasat. Banii de la CEC i-ai tocat în tinerețe. Ești terorizat în fiecare secundă, în toate celelalte secunde câte ți-au mai rămas de trăit. Și nu ești sigur cât mai ai de trăit pentru că nu prea îți permiți să mori. Că din cur bani de flori, de popă, de gropar nemernic și fără milă. Și ce faci? Nimic, stai terorizat și înduri. Te freci la ochi și spui la toți: păi și eu cum dracu să fac să mor?

Asta teroare, fraților, nu căcaturile alea islamiste, care vin și te ajută să mori repede, fără dureri, fără timp de gândire, fără gânduri negre. Mai zic?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 69 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger