30 apr. 2016
  |   2 Comentarii

Trăim din iluzii, ne hrănim cu iluzii

Tot mai mult oamenii își construiesc o viață bazată pe iluzii. Ne hrănim cu iluzii, ne organizăm în funcție de iluzii, facem ceva sau nu facem ceva ținând cont doar de iluzii. Ignorăm realitatea din ce în ce mai mult. Suntem adepții iluziilor deșarte, ne ucidem prezentul în fiecare moment care vine peste noi din inerție.

Credem în iluzia că vom exista și în clipele următoare, așadar ne cumpărăm ceasuri de sute de mii de euro pentru a putea să ne măsurăm viitorul și trecutul. Credem în iluzia că suntem invincibili, credem în iluzia că putem stăpâni pe deplin natura și planeta, credem în iluzia că suntem cei mai buni, ne hrănim cu iluzia că fie suntem incapabili de ceva sau că suntem prea capabili pentru a face un altceva.

De fapt ne-am construit fabrici de iluzii pentru fiecare moment și loc din viața noastră. Când dăm peste cineva care vine din realitate îl considerăm pesimist, arogant, un pierdut în brațele hidoase ale unei societăți pe care nu vrem s-o considerăm legitimă nici dacă suntem pedepsiți de vreo lege penală.

Credem în iluzia că dacă ignorăm răul nu vom putea fi niciodată atinși de rău. Trăim cu iluzia că un dumnezeu care stă pe nori ne dirijează viața și ne acuză în același timp de toate relele pe care le facem pe pământ.

Trăim cu iluzia că lumea evoluează, credem în iluzia frumosului și-a urâtului, ne hrănim cu iluzia speranței veșnice, chiar și viața ne pare că-i o iluzie, considerând că noi suntem una, iar viața-i alta.

Credem în iluzia prieteniei dintre oameni, trăim cu iluzia că viitorul va însemna mereu veșnicie. Momentele proaste au devenit o iluzie, atingerea unei frunze nu-i decât o iluzie ieftină, plăcerea fiecărui moment trăit la intensitate maximă a devenit o iluzie, sperăm tot mai tare ca și speranța să devină foarte curând o iluzie.

Iluzia nu mai înseamnă iluzie, ci un mod absurd de viață, un scop, o țintă care nu poate fi atinsă niciodată. Și ca să fim siguri că iluzia există și va exista necontenit, ne creăm iluzii colective, ne unim forțele sperând să fim parte din grupul celor mai puternici iluzionați ai lumii. Declanșăm războaie crunte din cauza iluziilor colective, schingiuim animalele, defrișăm planeta, omorâm tot ce ne stă în cale din cauza credinței în propriile iluzii.

Realitatea dispare, iluzia se ridică și ne stăpânește din ce în ce mai tare. Am devenit sclavii iluziilor, ne luăm singuri viața din cauza iluziilor. Ne distrugem singuri invocând nevoia tot mai acută de iluzii. Foarte curând și mâncarea se va transforma într-o cruntă iluzie. Ne construim tuneluri imaginare pentru a putea avea șansa să trăim iluzia unei luminițe care ne surâde din neantul întunericului. Ne-am transformat în niște iluzioniști și iluzionați în același timp.

2 Răspunsuri la Trăim din iluzii, ne hrănim cu iluzii

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.