30 apr. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Trei noaptea. Pandemie. Chestii militare. Mă scuzați. Ordonanțe militare.

Eu și Cezar. Cumva. Nici urmă de militar. Nu râde. Abecista, cu tatuajul ei pe care nu-l înțeleg, dar îl respect. Haine ude pe mine. De la ultimul îmbrăcat. Toți, adică nimeni, ignorând până și apa de pe asfalt. 2020. Eu nu mai sunt oaie, ei în sfârșit au aflat că sunt lup. Mă strecor spre ea și ea mă întreabă de vârsta lui Cezar. De abecistă vorbesc. Pe care o și respect. Mă înclin în fața ei.

Răspund. Grav. Ca să par bărbat. Liniște. Tatuajul ei e tot acolo. E bine. Nu m-am deșănțat prea tare. Sunt pe trend.

Da. Ceasul de pe perete. Se aude. Înseamnă că încă aud. Mișto. Încă aud. Ticăie și eu încă aud. E 3 și 44. Toată lumea, cel puțin, doarme. Sper. Măcar e bine.

Nu mi-am transformat blogul în armă politică, dar în armă care cumva ne ajută, sunt dispus să-l transform. Eu.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger