4 dec. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Tu crezi că o să te doară când vrei tu?

Am fost sunat de unii doar când îi durea ceva. Am făcut și eu asta. Mă durea și pe mine ceva. Cândva. Nu înseamnă că sunând pe un celular m-am văietat. I-am sunat doar pe cei pe care îi credeam la mantinela mea. I-am anunțat pe unii că mă prăbușesc, cu care credeam că pot răspândi o veste, simplă, că nu mai sunt.

Nu sunt bogătaș, nu pot să-mi permit viaducte peste timp și nici nu am pretenții să fiu iubit dacă nu sunt considerat așa cum sunt eu. Cum sunt eu? Mulți și-au pus întrebări despre mine, mai ales, ciudate, cu auzibile la purtător. Și la multe nu s-a putut răspunde, deoarece…

Sunt EU. Mereu am fost, aproape, doar eu. M-am dat cu patine cu ghiventuri în timp ce mama era la slujbă. Noaptea, rupând papuci ceaușiști. M-am tăvălit în zăpadă cu cămașa albă de pionier prin noroi. Mi-am rupt coatele și brațele la bazinul de înot. Mi-am rupt picioarele alergând pe fostul stadion al corvinilor, am mâncat pateu în 77 când tremura România din cauza unui cutremur, mă bătea mama că citeam Kant în clasa a 7 a, am fost prost când am decis să nu rămân în armată, iar acum o îngrijesc pe mama ca pe propria mea mamă, fiindu-i propriul fiu și unicul mnezău cu barbă. Mai multe citești, dacă vrei, prin cartea mea. Dar stai să mai vorbim.

O să sparg platoșa cu care încercam să mă învelesc și care mă tot îngrădea. Da, am fost la pușcărie și nu am fost chiar eu. Știu, nu înțelegi. Nu am omorât pe nimeni, dar am încălcat legi și pentru asta am fost pedepsit și mi-am săvârșit pedeapsa, în tăcere, în liniștea sufletului meu. Am considerat că e crucea mea, deși nu cred în cruci. Apropiații mi-au spus că trebuie să spun, să vorbesc. Am spus nu. Nu m-a întrebat nimeni ceva, deși cumva se știa, că cineva a avut grijă să spună unde sunt. Mi-am trăit crucile fără să crâcnesc, am suferit și-am învățat.

Da, repet, am fost la pușcărie. Francisc, zis Spanac, a scormonit. Am tăcut. Dar e mult de povestit. Și despre ciori și despre vulturi. Ce nu știți voi, știu eu, care n-am ucis, n-am aliniat pe nimeni. Dar înțelesul lucrurilor e greu. Cu greu înțeleg și eu uneori, cu greu îți dai seama că și judecata-i grea. Să judeci e ușor, să înțelegi e mai greu. Dar de curând am aflat că există om care judecă corect și că judecata lui e axată pe ceva ce depășește legea. Mă înclin în fața lui.

De acum, o să povestim. M-am betegit. Sunt anchilozat. Acum, fix acum. Sper ca mâine să mă pot ridica și să hrănesc mamă, să schimb ce-a fost mai rău în noapte, să scot un Cezar pe afară.

Vrei să ști cum e să stai la pușcărie, aproape doi ani? O să-ți povestesc. În secolul 21? O să-ți povestesc. Dar n-o să-ți placă. O să-ți spun mai întâi de toate că e jalnic să te întâlnești într-o celulă cu 12 criminali. Care au omorât oameni?

Mă doare spatele de mor. Prin urmare, o să vă spun fragmente din cartea mea, că nu știu sigur dacă o să vă mai pot spune tot. Mă doare un genunchi, m-am anchilozat, v-am spus. De spate sunt răpus. Am chemat. Nu mi-a răspuns nimeni. Mai am cinzeci de lei în portofel. E clar. Un Cezar și-o mamă cu doi pamperși pe zi. Desigur. Cine dracu te vizitează?

Am cerut ajutor la prieteni, mă rog, prieteni, toți sunt ocupați. Am spus că m-am blocat de spate. Că abia mă mișc prin casă. Că Cezar, că mama. Toți mi-au spus, pastile. Așa o să fac. Mai am 50 de lei. Am plătit chirie, 150 de euro, am plătit gaz, curent, spăl la mașina de spălat la 2 zile, apartamentul mamei e varză. Una care se dădea iubită m-a lăsat pentru că sunt prea sincer. Sunt chiriaș și mă mândresc cu asta.

Adorm, dacă adorm, cu un singur gând, dacă sunt dat afară, unde mă voi duce, pentru că nimeni nu suportă câini, adică faună, floră. Toată lumea se vrea izolată. Respect pentru muștele idolatrizate. Dragii mei, vă vorbește Traian Urieș. Nu vă părăsesc. Sunte-ți ai mei. Eu m-am ocoșit. Dar să nu vă lăsați. Cât mai pot, sunt aici. M-am cocoșat. Dar degetele încă îmi sunt pribege. O să scriu. Vă iubesc pe toți. Știu că nu credeți. Dar așa o să fac.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.