28 iun. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Un ultim fulger

Și devenisem o fantomă. Nu știam pe cine să mai salvez. Pe mine sau pe voi. Singurul care mai exista era Cezar. Iubitul meu cu patru labe. În rest nu mai știu. Nici nu știu dacă mai trăiam sau dacă eram eu. Cineva mi-a luat. Și mi-a luat tot. Doar un singur fulger îmi mai rămăsese. Și-l voiam. Parcă trăiam prin el.

Nici țigările nu-mi mai ajungeau. Brusc am constatat că nimeni, că de fapt, nu mă mai voia. Și telefon și ultimii pe care îi mai credeam că sunt de-ai mei, au devenit străini. Devenisem pasărea de noapte și de zi. Nu mă mai recunoșteam. Dar eram cu mine și parcă nu mă mai voiam nici eu.

Eram respins. Eram doar acuzat. M-am trezit și m-am tot culcat. Și iarăși m-am tot trezit. Eram și noapte, eram și zi. Aveam atât de mulți prieteni și doar pe unul îl simțeam. Și cumva devenisem atât de singur. Și simțeam. Cineva, ceva, îmi luase tot. Tot. Doar pe Cezar îl mai aveam. Chiar și viața îmi era necunoscută. Viața, da, ea, ce-a pe care am iubit-o atât de mult. Viața aia care mă înspăimânta de moarte.

Nici cuvântul serios nu mai avea sens. Și-am plâns, cumva, pentru toate durerile mele, simțite și nesimțite. Și-aveam o carte de mai scris și-un fulger de fotografiat. Poate-am greșit eu. Poate-ați greșit doar voi. Poate că eu, poate că voi. Cine mai știe? Poate-amândoi!

Nu mai eram. Nici voi nu mai erați. Doar dacul din perete mai privea. În rest eram doar judecat. Mi-a spus cineva că am contat, dar parcă prea târziu. Mă pierdusem de tot. Și cumva credeam că sunt iubit. Că am chiar și prieteni. Căcat, doar mă mințeam, singur.

Voiam să mor mai tânăr. Mai tânăr am să mor, probabil. Și nu cu insomnii. Și nu-naintea tuturor. Dar dacă așa m-ați vrut, doar o idee, doar un păcat, atunci așa să fiu, așa am fost, așa voi fii. Așa mă veți mai știi.

O singură scenă de teatru am mai vrut să joc. Eram noi doi și încercam să ne iertăm, dar nu știam dacă e bine sau e rău. Eu te iertam, tu m-alungai. Tu mă iertai, eu mă certam. Și-așa s-a petrecut, cumva, chiar moartea mea, și-a ta. Și-așa, cumva, iar am murit.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 55 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger