Un baietel micut, cu un parulet scurtut, pe care il chema Ionel

In cartierasul meu mititel, traia candva un baietel miculut, cu un capusor bogatel in parulet, insa cam scurtut, caraghios si pe care il chema Ionel. Dimineata, Ionel, in piticosenia lui, pleca incetisor catre scoluta unde isi facea clasutele primare. Profesorica copilasilor din saluta numita clascioara, cea in care era invatacel si Ionel, era si ea o minionuta si purta niste ochelarasi cu lentilute grosute ca un fundulet de borcanel. Copilasii care ii ascultau povestioarele se hilizeau mai mereu de nasucul ei micut imbogatit cu o gurita micuta si fara vreun zambetel.

Povestioara mea scurtuta mai spune ca intr-o ziulica, mamica lui Ionel, aratos uneori ca un purcel, ia pus in ghiozdanel o paturica, o papusica frumusica, care avea un chip de copilas tinerel. Pe drumuletul inapoi catre casuta, Ionel a intalnit o fetita, o copilita care avea in manuta o tulpinita cu o frunzulita, iar pe frunzisoara verzulie statea nemiscat un fluturas alb, acesta semana cu un ingeras dragalas.

Ionel, cel din istorioara mea, avea in pantaloni o manuta, o unghiuta rupta, o hartiuta mazgalita si o mingiuta pe care o tinea strans cu degetelele sale mititele. Tinerica cea frumusica, il saluta pe Ionel si apoi ii spuse ca-i frumusel, o minciunica gogonata pentru ca baietelul era de-a dreptul uratel.

Ajuns acasa, Ionel si-a dat jos bluzica simpluta, a mangaiat pe crestet pisicuta, sa dus la baita, s-a spalat pe manute, apoi s-a asezat la masuta, a tras farfurioara cu mancarica in fetisoara lui si a mancat repejor ciorbita. Apoi, dupa ce a savurat repejor prajiturica, gogosica, placintica cu branzica, halvita si strugurelul, si-a pus sosetelele curate, a incaltat sandalutele de joaca si a fugit afara din casuta.

Afara, in curtisoara micuta a casutei in care isi ducea vietisoara baietelul nostru uratel, adica Ionel, zacea aruncata o ciubotica langa o pietricica, o floricica, o frunzita si o randunica speriata. Copilasul tinerel nu a luat in seama neghinita pe care calcase, s-a asezat la umbruta, si-a dat jos tricouasul, s-a intins dupa perinuta de langa el, s-a asezat intr-o dungulita, si-a pus capusorul jos si a adormit. Dupa ce a tras un somnulet zdravanel, Ionel uratelul, s-a ridicat si a fugit repejor ca un catel in casuta, a mancat de toate, a spus noptuta bunuta la mamicuta si la taticutul, la bunicuta si la bunicutul, si-a luat pijamalutele pe el, s-a asejat in patut si a inceput sa doarma, incetisor, fara graba.

O noua ziulica a venit, Ionel si-a reluat vietisoara lui simpluta, plina de diminutive dragutele, de ochisori, de hainute, vrabiute, albinute, hartiute, pastilute si sosetute.

Nu mai radeti de baietel, era curatel si uneori haios, ca un catel zbarlit si slabut, flamandut si prostut. In rest era cumintel, simplut, uneori chiar tampitel. Iar taticutul lui era fericit ca poate sta la o berica, tuiculita sau un vinisor, cu prietenasi si cu barmanita de la baruletul din coltisorul cartierasului unde isi ducea vietisoara.

Floricica floricea, am plecat la targusor sa imi iau un pestisor, pan-atunci tu fate mare, ca sa-ti spun si tie floare. La mai mic si la mai mare, sa mai dam din picioruse sa ne creasca gura mare, sa vedem pamantul mic si la fel pe domnul soare.