Uneori scriu sa imi strig trairile, alteori pentru a mi le plange

Pe Dan Terteci l-am redescoperit pe Facebook, dupa ce am citit o poveste scrisa chiar de el care m-a impresionat la maxim. Nu-l stiam atat de sensibil. Viata mi-a demonstrat inca odata ca oamenii nu sunt tocmai ce crezi tu ca sunt. Te poti insela. Nu-l consideram un dur, insa nu credeam ca exista in Dan atata maretie si puritate. De meserie este jurist. Eu il stiu de pe vremea cand dadea cu condeiul in presa. Si-a facut bine meseria adoptiva, personal chiar ii apreciam actiunile si scrierile. Acum il apreciez pentru simplitate si inclinarea spre oameni. Sunt tot mai rari oamenii ca el.

Nu vreau sa-l laud, doar spun ce am gandit si cred despre el. Acum ocupa functia de director de cancelarie la Prefectura Judetului Hunedoara. Auzind asta ai putea spune ca este politician si ca sta departe de oameni, asa cum se crede ca da bine in sfera politica. O sa fii surprins. Dan Terteci nu este un politician cu carnet de partid, coboara aproape tot timpul printre oameni si se simte chiar bine, nu este stanjenit de modestie si nici nu se ascunde in tacere atunci cand cineva il intreaba ceva. Nu fuge de oameni, dimpotriva, cauta sa se apropie de ei si este chiar dispus sa le ofere ceva, o vorba, un gest, un premiu, in semn de recunoastere. Dar mai bine te las pe tine sa-l descoperi. Iti recomand sa ii vizitezi si pagina de Facebook, aceasta iti va intari ideea ca Dan e un OM si ca merita sa-l cunosti. El este un mare modest, desigur!

Traian Uries: Cum a fost copilaria ta, Dane?
Dan Terteci: Greu de spus. Uneori a fost zbuciumată, alteori destul de anostă, ca orice copilărie. Cred că am fost prea iubit de cei din jur dacă am reuşit să ajung până acum aşa cum sunt, şi mă refer aici la ceea ce simt eu despre mine. Copilăria mea mi-a rezervat multe experienţe care m-au marcat ca om. De fapt, asta păţim cu toţii, nu (zambeste)
T.U. Ce iti doreai sa faci cand te-ai dus prima data la scoala?
D.T. Să ajung mai repede în bancă să văd ce cărţi, manual, o să primesc, era în perioada când le primeam gratuit. Îmi aduc aminte că m-am repezit la teancul cel mare, moment în care mi-a spus învăţătoarea mea că la alea o să mă înfig peste vreo şase ani.
T.U. De ce te-ai indreptat spre avocatura?
D.T. Nu sunt avocat, doar jurist. Am ajuns să studiez dreptul după ce m-a bătut tata juma de zi cu centura de la pantaloni. Eu vroiam să merg la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, aşa se numea pe vremea aia), dar nu am avut cu cine să mă înţeleg. Se temeau toţi că o să am o viaţă dezordonată, lucru de care nu am scăpat definitiv şi am avut o perioadă a vieţii mele de căutări destul de haotice.
T.U. Descrie-mi un moment din copilarie, care a ramas tatuat definitiv in mintea ta.
D.T. Uh… Nu credeam că o să ajung să povestesc vreodată despre asta. Vacanţele de vară le petreceam la bunicii din partea mamei, în comuna Coşereni, în Ialomiţa, lângă Urziceni. Într-o vară, ca multe altele de până atunci, mama a mers cu mine să mă lase în grija bunicii. Mă jucam afară cu verişorii mei, când iese mama din casă şi o întreb: pleci? Da! – a zis ea. Atunci, inexplicabil, pentru prima data am simţit că mi se rupe ceva în suflet. Deşi pleca acasă, la noi, ca în fiecară vară, dar atunci am simţit că mă rup de mine…
T.U. De ce crezi ca oamenii sunt nemultumiti si suparati mereu? Sau nu sunt asa?…
D.T. Pentru că nu iubesc şi nu sunt iubiţi. Nu mă refer aici la iubirea freudiană. Oamenii trăiesc o criză de timp, încercând să descopere un motiv să iubească, să se lase iubiţi, şi în goana asta simt că se rătăcesc de ei. Oamenii nu sunt nici urâţi, nici răi, ei sunt doar ansambluri care funcţionează diferit în condiţii similare. Şi e minunat asta. Suntem supăraţi din cauza nemulţumirii generate de incapacitatea de a gestiona propriul timp.
T.U. Este vreo diferenta intre copilul Dan si Directorul de Cancelarie al Prefectului?
D.T. Îmi place să cred că nu… dar sunt subiectiv. Sunt unii care mă cunosc şi profesional şi personal, propun să aibă ei cuvântul.
T.U. Ai fost alaturi de mine de atatea ori in Parcul Dendrologic de la Simeria. Te-ai comportat ca un om simplu, mergand alaturi de oameni simpli. Care este secretul omului OM din tine?
D.T. Asta e o glumă, nu!? Ce e aia om simplu!? Nu sunt om, sunt o căutare a omului din mine.
T.U. Cum te vezi tu, Dane, serios sau comic? Bland sau impunator?
D.T. Dacă a fi comic înseamnă să râdă lumea de tine, da sunt comic. Despre seriozitate, îţi fac o confidenţă şi îţi spun că nu îmi place s-o iau în serios. Prea multă seriozitate poate însemna că nu e ceva în regulă. Nu ştiu dacă sunt bland sau impunător. Mă revoltă lipsa de seriozitate, iar despre cât rău am făcut celor din jur e cazul să vorbească ei. Nu ştiu să fiu altfel decât aşa cum sunt, cu bune şi cu rele.
T.U. Cand ai scris prima data o poezie si de ce?
D.T. La un chef… Nu ştiu de ce. Aşa mi-a venit. Uneori scriu să îmi strig trăirile, alteori pentru a mi le plânge. (zambeste)
T.U. Daca ar fi sa aduci critici naturii, care ar fi acelea?
D.T. Cioran spunea aşa: faptul că eu exist dovedeşte că lumea nu are nici un sens. Nu pot critica atunci când nu înţeleg în profunzime. Pentru mine lumea nu are sens, pentru că nu o pricep în profunzime. Învăţ… nu sunt convins că voi ajunge vreodată să ştiu.
T.U. Crezi in Dumnezeu?
D.T. Da.
T.U. De ce ti-ai luat un caine si nu o pisica?
D.T. Aşa am simţit că e cazul după ce am avut pisică.
T.U. Ce inseamna pentru tine imposibil?
D.T. O viaţă fără zâmbet.
T.U. Stiu ca nu faci parte din nici un partid politic. Totusi, conduci cancelaria unui om implicat politic. Cum sti daca nu cumva cateodata implicit ai patruns si tu in zona politicii? De ce refuzi aderarea la vreun partid?
D.T. Prefectul a fost implicat activ în politică, aşa este. Acum nu ştiu dacă o mai face, mă refer la politică aici, dar dacă ar face asta ar fi în afara legii. E clar că nu se şterg convingerile proprii odată cu asumarea unei funcţii apolitice. Ceea ce i se cere în acest moment este ca deciziile pe care el le ia să fie adoptate în afara structurii de partid. În zona politicii pătrundem cu toţii de fiecare data atunci când judecăm măsuri luate de partidele politice. Dacă te referi la activismul de partid, subsecvent unei ideologii, e ceva mai limpede, nu am pătruns. Dar fără să ne prefacem aici, nu poţi lucra în administraţie contrar programului de guvernare, care este un document politic. Atunci când acesta, programul de guvernare, se transformă în acte normative, el devine obligatoriu.
Nu refuz aderarea la nici un partid, dar nu mi s-a propus, nici nu vreau să mi se propună, dealtfel ar fi o pierdere pentru ei. Nu mă pricep.
T.U. Daca toata cariera ta profesionala s-ar duce in cap, ce ai face?
D.T. Exact ceea ce am mai făcut atunci când cariera mea profesională s-a dus în cap, aş lua-o de la cap.
T.U. Atunci cand scri pe blogul tau personal te autocenzurezi frecvent sau…?
D.T. Tu ce zici!? Uneori, da!
T.U. Ce il nemultumeste pe profesionistul Dan Terteci la omul Dan Terteci?
D.T. Faptul că s-a trezit târziu, că nu a avut mai demult încredere în el.
T.U. Esti pasionat de fotografie sau doar vrei sa fi in trend?
D.T. Nici una, nici alta… E un mod de a mă relaxa, de a fi alături de oameni frumoşi, de oameni minunaţi.
T.U. Ai fost tentat vreodata sa pleci din tara si sa-ti bagi picioarele in tot ce inseamna Romania?
D.T. Da.
T.U. Ai creat un eveniment laudabil: Premiantii fara premii. De ce, a cui a fost ideea si pana unde vrei sa mergi cu aceasta initiativa? Cine sponsorizeaza evenimentul?
D.T. Dacă e un eveniment lăudabil o spui tu şi mă bucură. Idea îmi aparţine şi vreau să merg cu ea până acolo unde mă ţin puterile. Cine sponsorizează!?… În sfârşit! Nimeni. Eu, Zoard şi Ovidiu. E posibil ca punctual să mai colaborăm cu autorităţi şi cu orice persoană care ar vrea să susţină această mişcare. În rest, îi invit pe toţi cei care sunt curioşi, şi e bine să fie cât mai mulţi, să se intereseze şi să afle ceea ce se ascunde în spatele acestei mişcări. Cum s-a născut ideea!? Îţi sugerez să discuţi cu dl. Marius Bota, liderul grupului Civitas.
T.U. Ce ii reprosezi cel mai tare prefectului, adica sefului tau?
D.T. Că nu mă pot certa cu el. Eu sunt mai coleric, mitic, deh… Uneori aş mai polemiza, dar nu se lasă atras. (i-am zis că o să spun asta despre el)
T.U. I-ai facut vreodata sotiei tale o declaratie de dragoste care sa o faca sa planga de fericire ca existi?
D.T. Chiar aşa, nu! A plans ea… e mai emotivă de felul ei, dar să plângă în urma unei declaraţii făcută de mine, nu. Profit de ocazie să-i spun că o iubesc mult şi că-i mulţumesc că îmi este alături. Uneori nu am simţit asta şi m-am resimţit.
T.U. Esti fericit in acest moment? (zambesc)
D.T. Sunt foarte bucuros.
T.U. Stiai ca te-ai casatorit chiar de ziua mea? (iar zambesc)
D.T. Nu. Îţi mulţumesc pentru cadoul minunat.
T.U. Vrei sa ma intrebi si tu ceva? (am zambit din nou)
D.T. Nu. Ce nu ştiu nu mă afectează. (a zambit si el)

Un alt om pe care il plac, pentru simplul motiv ca e modest si sociabil, sper sa il abordez in alt interviu. Dan Terteci este prieten cu el, la o plimbare de duminica am fost si eu cu el, asa ca urmeaza marea abordare. Deocamdata atat, ca altfel dezvalui surpriza.