12 feb. 2013
  |   Nu sunt Comentarii

Uniunea Scriitorilor din Romania si cacatul din ograda sa

Incep acest articol prin a le cere scuze cititorilor mei pentru expresia murdara din titlu, insa am considerat ca trebuie sa utilizez cuvantul care descrie cel mai bine starea de fapt din Romania. Tot mai multi oameni din aceasta tara folosesc expresii de genul “Tara de c…t”, “oameni de c…t”, “totul este de c…t”, pai inseamna ca ceva pute.

Chiar si Uniunea Scriitorilor din Romania a devenit o institutie de c…t, altfel nu-mi explic de ce in ograda acestei institutii au fost stransi tot mai multi indivizi care sfortandu-se sa creeze ceva, mananca tot mai mult r…t, ca sa mai schimbam putin expresia.

Am descoperit o “scriere” impresionanta a unui membru USR, am citit si iar am citit si nu-mi venea sa cred. Adica, mi-am zis, asta sunt in stare sa scrie tinerii nostrii poeti romani contemporani? Adica cu asa ceva vrem sa iesim in lume? Adica pentru astfel de creatii de c…t capitala culturala a europei a fost stabilita la Sibiu? Stiu ca voi fi improscat cu noroi si mizerie tipic romaneasca dupa ce acest articol va fi citit de unii si de altii, insa nu am putut sa ma abtin sa nu public aceasta recenzie trista.

Poate altii gusta din plin acest tip de scriere cu un umor sinistru si scos parca din cele mai intunecate maruntaie ale corpului uman, eu insa tot nu pot sa cred ca asa ceva poate deveni candva o capodopera. Si inca ceva, ce sa mai zica elevii care nu reusesc sa treaca examenul de bacalaureat cand in fata le este pus un text plin de excremente umane? O fi vorba cumva de un Bacovia de criza?

Va redau in randurile ce urmeaza ceva ce cred ca arata cu exactitate situatia in care a ajuns aceasta tarisoara. Noroc ca mai avem munti, dealuri si niscaiva paduri in care se mai gaseste din cand in cand cate o trufa care reuseste sa mai schimbe mirosul din jur.

I had a dream (Am avut un vis)

Am avut şi eu un vis destul
De ciudat, în care mă urmărea
Un om, hămesit să-mi devoreze căcatul.
„Ştii“, mi-a mărturisit, „sunt un canibal
Destul de laş. Şi de înapoiat. Mănânc doar dâra oamenilor,
Ce rămâne în urma lor, în timp.“
„Mănânci căcat!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„Aşa e“, a recunoscut, cu umilinţă,
„Dar nu m-aş da în lături nici de la o gură de pişat,
Proaspăt, eventual direct de la sursă.
Şi aş aprecia enorm să-ţi fumez
Unghiile de la picioare, tocate mărunt, sau
Părul, sau pielea pe care o năpârleşti, sau
ce mai laşi în urmă. Sunt
Un canibal întârziat, dar autentic.“
„Chiar că eşti retardat!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„De ce nu te consumi pe tine însuţi?“
„N-am atins un grad suficient de
Stres sau de
Iluminare spirituală.“

Variatiuni pe aceeasi tema

„Îmi pare rău, s-a scuzat el, cu demnitate,
Am deosebita onoare să fiu
Întâi-mâncătorul tău de căcat personal.
Orice om de treabă, mare şi tare prin ziare, are, prin lege, dreptul
La unu-doi – sau mai mulţi – mâncători – personali! – de căcat.
Contribui, prin eforturile mele, la
Pokemondializare. Trăiască şi înflorească regimul de căcat!
Mă omori când tragi apa!“
„Oh, shit!“ am strigat, cu dispreţ.
„Yes, please!“ i s-a luminat toată faţa, plină de speranţă.
„Prefer un regim republican, de banane…“ S-a uitat la mine trist, cu dezamăgire…

Pe cerul albastru al privirii sale se iviseră nouri…
„Ce doreşti de la mine?“ – i-am strigat eu, semeţ.
„Nimic mai simplu: Viaţa şi Opera. În lingouri
Cât mai compacte, de căcat
Soldăţesc“, mi-a răspuns, îndrăzneţ.
„Prietene, ai o viaţă de tot căcatul!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„Ştiu“, a oftat el, cu încântare. „Nu e minunat?“

Autorul acestei “opere” este Madalin Rosioru, membru al USR. Comentarii sau judecati de valoare pe marginea compozitiilor apartinand acestui scriitor roman nu am, decat daca sunt provocat. Insa la o opinie personala cred ca mai am dreptul in tara asta. Daca voi vreti sa spuneti ceva va rog sa aveti grija pe unde calcati. O, Doamne, unde esti tu Tepes sa vezi ce latrine sclipitoare am devenit?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.