8 feb. 2013
  |   4 Comentarii

Vreau sa scriu si cum iti scriu asa citesti, bine?

Dupa ce am invatat sa pun literele intr-o ordine care formeaza uneori cuvinte, propozitii sau fraze lungi si stufoase, am continuat sa scriu. Si-am scris destul de mult. Am scris compuneri cu introducere, cuprins si sfarsit, apreciate uneori. Mai apoi am scris caracterizari ale diverselor personalitati ale vietii culturale romanesti, continuand cu comentarii despre diverse personaje de poveste romaneasca.

Dupa ce am obtinut niscaiva experienta am fost acceptat sa scriu in pagini de gazeta. Am indraznit chiar sa astern cuvinte pe hartie in forma de poem sau poezie. Am renuntat repede, ca nimeni nu dorea sa citeasca asa ceva.

Acum, dupa ce am umplut mai multe bloguri de nisa cu continut specializat, simt nevoia sa scriu liber, despre orice si oricine. Asa ca iata, acest articol da nastere blogului meu personal, unde voi scrie despre ce si cum, vorba mancaciosului de shaorma: cu de toate.

Candva, un prieten mi-a spus: de ce nu folosesti diacritice pe blogurile tale, ca ma cam chinui sa citesc? Pentru ca nu vreau si pentru ca asa m-am obisnuit. Altcineva imi spunea sa nu mai aliniez textul la stanga, pe motiv ca ar da urat propozitiile si frazele in pagina.

Stimatii mei viitori cititori, voi ce ati dori sa cititi aici, diacritice, sfaturi despre alinierea textului in pagina, cuvinte scrise cu fonturi speciale, sau articole de calitate, care sa va starneasca intrebari, simturi sau nevoia de a spune: multumesc pentru informatie?

Deci, sa ne intelegem inca de la bun inceput: vreau sa scriu pe blogul meu personal si cum iti scriu asa citesti, bine? Sunt si voi ramane toata viata un rebel, nu pentru ca asa am chef sa fiu, ci pentru ca asa sunt si pentru ca nu vreau sa ma schimb. Motoarele de cautare nu sunt pretentioase, nu vor diacritice si spatieri speciale de text, acestea doresc doar atat: continut de calitate, care iti spune ceva.

Probabil ca acest prim articol de pe blogul meu nu iti spune mare lucru, insa vreau sa ma asigur ca macar atata ti-am transmis: scriu asa cum vreau eu, despre cine si ce vreau eu. Nu ti-o spun din dorinta de a parea interesant, caci nu am fost si nici nu voi fi, o fac pentru a nu avea discutii inutile pe langa subiecte cu adevarat interesante.

Promit ca unul dintre viitoarele articole il voi scrie cu susul in jos. Daca iti vei dori sa-l citesti cu siguranta vei reusi, daca efortul va fi peste puterile tale iti multumesc inca de pe acum ca macar ai incercat. Sunt curios cum vor citi motoarele de cautare acel text. Sper sa nu-l trateze ca pe un mare cod  secret destinat sa declanseze te miri ce atacuri teroriste.

Si inca ceva: scriu pentru mine, pentru tine, pentru eternitate si mai ales pentru simturile si nevoia de a ma exprima. Dupa parerea mea capacitatea de a putea sa scri reprezinta stimularea neuronilor si a creierului. In plus, daca reusesti sa asterni cuvinte si fraze pe hartie sau pe displayul laptopului intr-o ordine logica, inseamna ca Dumnezeu te-a inzestrat cu maini utilizabile, cu o minte care nu te pune in situatia sa infunzi un spital de nebuni, si mai ales cu ochi care iti arata lumina zilei, frumosul dar si mizeria din jurul tau. Pentru asta ar trebui sa spui in fiecare dimineata: multumesc din nou ca traiesc. Ne mai citim. Iti multumesc ca existi.

4 Răspunsuri la Vreau sa scriu si cum iti scriu asa citesti, bine?

  • Am un iubit rebel, care m-a disperat din prima clipă cu diacriticele. Rebel, nebun, nesuferit de cele mai multe ori, dar este al meu. Așa că am învățat să îi iubesc diacriticele, ba chiar să scriu și eu așa. În trecut, în urmă cu patru ani, când era întrebat de ce nu folosește diacritice în textele sale de pe blog, răspundea: ”Pentru ca nu vreau si pentru ca asa m-am obisnuit.” Tipic unui om căpos, nu-i așa? Acum eu sunt puțin geloasă, pentru că știu că le iubește. Marile iubiri se nasc pe neașteptate.
    Eu nu știu să scriu așa de bine ca și iubitul meu, blogger-ul despre care îți spuneam, sunt mai introvertită, textele îmi ies bine când sunt nervoasă, supărată, fericită. Și toate astea duse la extrem, să fim înțeleși. Ar mai fi o variantă, atunci când iubesc, de pildă acum. Cum pe cine iubesc? Pe iubitul meu, pe nesuferitul pe care l-am întâlnit în a doua zi de ianuarie. Am descoperit un om care, dincolo de aparențe, are un suflet mare, bun și cald, un om căruia îi plac animalele, îi place natura, îi plac oamenii care sunt oameni. Un român de care sunt mândră, un român care ar vrea să poată lua suferința de pe umerii celor necăjiți, un român care s-a transformat în Moș Crăciun pentru niște oameni care încă mai cred în miracole, chiar dacă unii dintre ei au trecut de mult timp de vârsta copilăriei.
    Omul acesta, românul meu drag și iubit, n-a putut sta nepăsător în aceste zile fierbinți de iarnă, a mers la protestul împotriva OUG 13/2017, împotriva mizeriei scuipată în miez de noapte la adresa poporului român. Omul acesta a mobilizat pe mulți dintre locuitorii orașului său, căci are o putere de convingere uriașă (cuvântul ”uriaș” îți spune ceva?), și sunt foarte mândră de el pentru că simte românește, pentru că îi pasă de noi, de mine, de tine, de ei. N-a contat că era bolnav, căci spiritul nu ține cont de cele lumești; iubitul meu a fost acolo în fiecare seară, și știu că va fi în piață până la capăt, până ce lucrurile vor intra în normalitate, până ce românii vor fi respectați de către cei ajunși în scaune înalte.
    Cred că ți-ai dat seama că tu ești acel Om, acel Român, și îți spun acum, aici, că respect ceea ce faci și ai făcut, și că așa departe cum sunt, îți sunt alături, pentru că simt și gândesc ca și tine, pentru că și mie îmi pasă.
    Acum, la ceas aniversar pentru blogul tău, îți doresc să scrii mulți ani de acum înainte, să arăți lumii atât frumosul, cât și urâtul care ne inconjoară, să ai penița inspirată și gânduri frumoase pentru cine merită.
    La mulți ani!

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Pur și simplu ai reușit să mă impresionezi. Îți mulțumesc pentru gândurile frumoase, pentru urări. Îți mulțumesc pentru retrospectivă și mai ales îți mulțumesc pentru că exiști. În ceea ce îl privește pe iubitul tău îți spun că am vorbit cu el și că am aflat că nu e chiar atât de uriaș, însă se străduie. Mulțumesc din nou ca și blogger, ca și om, ca și român, ca și iubit.

      Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

    • M-ai făcut să am lacrimi în ochi, de fericire, evident. La fel ca prima dată. Știi tu. Sper să îți scriu ca și iubită, mereu.

      Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 54 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger