30 dec. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Vrei să trăiești 150 de ani, dar ai și ce să faci în tot acest timp?

Viața nu-i un preludiu și nici un moft. Și nici să trăiești 150 de ani doar ca să exiști nu-i o chestie. Existența nu înseamnă împotrivire,  încăpățânare sau, și mai rău, capriciu. Viața înseamnă exploatare, preocupare. Să trăiești doar ca să respiri nu înseamnă nimic. Te vei naște și vei muri fără să fii existat vreodată.

Viața înseamnă viziune. Fără viziune vei fii doar rezultatul unor preocupări fatidice ale Universului. Poate ești sau nu un rezultat programabil al Universului. Dar dacă nu ești? Dacă prin încăpățânarea ta de a exista mai mult decât ai fost biologic programat stârnești cutremure la nivelul celor ce au fost programați să te suporte?

Longevitatea, ținta fiecărui om. Ce este ea? Să fii? Să exiști? Că ce? Ca să ce? Că ce vrei să faci? Vrei să exiști 150 de ani făcând doar umbră pământului,  în loc să te concentrezi pe fiecare clipă. Vrei să te știe omenirea acolo, undeva, timp de 150 de ani, în loc să nu te povestească strănepoții că ai fost doar o povară și că ai trăit degeaba?

De murit oricum mori. Dar cum e să-ți spună cineva că o să mori nedefinit? Definitul, până la urmă, e o alegere, nu-i așa?

Omul din fața ta e un scop sau un mijloc? Știu, e greu de răspuns. Dar, totuși. Kant credea că omul din fața lui e un scop, nu un mijloc. Sunt mama, sora, fiica, soțul sau soția ta un scop?

Un prieten scria în cartea lui despre iubire, scopuri, acceptări. Să iubești înseamnă să-ți dorești să schimbi sau să accepți un ceva fix așa cum este? Scop înseamnă să supraviețuiești sau să subziști? Accepți. Dar ce, doar ce-ți coafează subzistența?

Vrei să trăiești 150 de ani dar pe la 50 începi să te crezi bătrân. Te îmbraci ca o babă sau ca un moșneag care își spune mereu că e în rând cu lumea. Care lume? Aia din capul tău? Lumea nu e așa cum o vezi tu, lumea e așa cum e ea. Să trăiești mulți ani presupune să faci din timp niște alegeri dificile.

Unii chiar au bătut suta. Cum au reușit? Nu știu exact, că viața nu-i la fel pentru toată lumea. Unii au supraviețuit războaielor, regimului comunist, au trăit sperând o viață întreagă și au reușit să atingă vârsta de 100 de ani. Unii au trăit bine, au avut mâncare la timp și din belșug, au fost la medic chiar și când s-au zgâriat la un deget, și n-au reușit mai mult de 60 de ani.

Îți dorești să sari de 100, dar te confrunți cu o singură mare problemă, existența ta, adică nu prea știi ce să faci cu și în viața ta. Cunosc foarte mulți oameni care, în toată viața lor, au făcut doar 5, 6 lucruri: copii, somn, muncă, papa, sex și bătut din gură pe la colțuri. Atât, că restul nu se pune, nu creierul lor a procesat informația.

De ce aș vrea să trăiesc 150 de ani degeaba? De ce nu aș trăi 60 ca și cum aș concentra în fiecare clipă în care sunt martor pe pământ toate lucrurile pe care le-aș putea face în 150 de ani? De unde nevoia asta tot mai acută de nemurire? Observ că atunci când vine vorba de vârstă, de viața trăită, alegem la fel, mai bine mult și prost decât puțin și de calitate.

Moartea poate lovi oricând. Păi și atunci de ce m-aș concentra pe ideea de viață lungă, fără să-mi asum riscuri sau activități care să-mi ofere cumva șansa să experimentez mult mai mult, în loc să fac în așa fel încât să simt din plin fiecare secundă?

Cunosc oameni care în toată viața lor au strâns mereu și mereu bani, cât mai mulți. Unii n-au apucat să-i mai cheltuie, alții s-au îmbolnăvit și astfel au fost nevoiți să-și cheltuie toți banii strânși în încercarea disperată de a reveni la o stare de sănătate normală. Știu oameni care n-au băut și n-au fumat niciodată, dar au murit la 40 de ani loviți de cancer. Și știu oameni care au fumat, au băut, și-au pierdut nopțile petrecând până dimineața, și care au murit de moarte bună la 90 de ani. Păi și atunci care-i secretul?

Să trăiești mult nu-i un gheșeft, să trăiești bine e o performanță. Eu nu mi-am propus să fiu martor la minunățiile pe care le văd și fac alții, eu mi-am propus să experimentez, să fac parte din grupul celor care mișcă lucrurile. Eu nu vreau să trec prin viață în postura de spectator, eu vreau să fac parte din decor, să joc roluri, să apăs pe butoane, să regizez, să împing și să trag după mine vagoane rătăcite.

Și să-ți mai spun ceva. Toți oamenii au la dispoziție 24 de ore, timpul e același pentru toată lumea. În tot acest timp există oameni care nu fac nimic de calitate și se plâng tot timpul și oameni care fac un singur lucru, simplu, dar de cea mai înaltă calitate. Primii sunt niște anonimi toată viața lor, ceilalți sunt cunoscuți, apreciați, fericiți, tocmai pentru că fac ceva foarte bine. Primii se concentrează pe ceilalți, pe tot ce-i în jurul lor, nimic nu-i bun și prin urmare își irosesc fiecare clipă și fiecare strop de energie în încercarea disperată de a schimba tot, pentru că nimic nu-i bun pentru ei, pentru că dacă nu-i schimbă pe ceilalți ei nu sunt compleți, nu sunt fericiți și, mai ales, nu pot progresa, toată lumea e împotriva lor. Ceilalți oferă ceva de calitate, nu vor să schimbe pe nimeni, sunt fericiți, au familii și prieteni care-i apreciază pentru ceea ce sunt.

Vrem să trăim 150 de ani încercând să schimbăm tot? Eu nu pot să te schimb pe tine, dar pe mine aș putea. Dacă mă doare ceva în timp ce stau atârnat de o bară, ce ar trebui să fac, să tai bara? Nu ar fi mai bine și mai înțelept dacă aș schimba poziția sau chiar locul?

Facem ceva sau nu facem ceva dintr-un motiv. Nimic nu există fără un motiv anume. Păi și atunci de ce aș vrea să trăiesc mult, prost și fără rost? Omenirea recurge tot mai mult la inteligența artificială, oamenii încep să fie din ce în ce mai robotizați, ne dezumanizăm într-o încercare stupidă de a deveni nemuritori. Sufocăm planeta cu mizeriile noastre, dar vrem să trăim cât mai mult.

În fine, dacă ți-ai propus să trăiești mult și bine atunci trebuie să îți pregătești jucării, să-ți alegi activitățile potrivite și mai ales să te gândești la ce vei face ca să nu ajungi o povară. Dar, până una, alta, alege să trăiești din plin. Ne mai citim și la 100 de ani. Nu, peste o sută de ani.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 63 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger