24 dec. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Ajun de Crăciun

Mai dorm puțin. Ba nu, mă trezesc. Ce, atâta-i ceasul? Cezare, mă lași, iar ai înghițit fluierul? Jur că îmi iau și eu un fluier și vorbesc cu tine numai prin fluierături. Flui încoace, flui încolo, flui la mine, flui acolo, flui acuma, flui și mâine, flui mereu, azi și poimâine. Nu, nu merg cu uratul și nici cu plugușorul nu ies, că-i prea nu știu cum să mai împing la carul cu boi în ajunul Crăciunului.

Nu mai merge cu cozonaci pufoși, cu sarmale în foi de viță, cu ciolan afumat, cu supă și ouă umplute, totul a devenit digital. Sex, mâncare, bere, miere și tort de revelion, chestii virtuale pe care le savurăm dimineața, la prânz și seara, de luni până duminică, în fiecare lună, în fiecare an.

Așa-i la modă acum. Te faci de râs dacă spui că ai fost la restaurant și-ai halit o cină romantică. Bă, ești prost, cum să te duci la restaurant să iei cina? Tu nu ai tabletă, laptop sau smartfon? Nimeni nu mai consumă ceva pe bune, totul, dar absolut totul se află la îndemâna oricui pe net, feisbuc, tuiter, iutub sau tembelizor. Cauți, găsești, privești, te masturbezi mental și gata, ești sătul.

Și dormitul aproape că a devenit digital, virtual. Îți bagi niște căști în urechi și îți imaginezi că dormi, iar dacă ești perseverent foarte probabil să intri și în comă, virtuală, desigur. Dar să revin la canoanele ajunului.

Cezare, lasă-mă să mai dorm, nu mai fluiera. No bine, lasă, să vezi ce-ți fac eu ție. Trag perna peste cap, pe cap, naiba mai știe unde. Bă, dar de ce mă enervez eu așa? E ajun, vine un Crăciun. Încă un Crăciun. Oare costumul meu de Moș Crăciun mai există pe undeva?

Mă dau jos, mă sui în papuci, mă flendur prin casă. Ce să execut prima dată, cafeaua sau lectura de pe tron. Hait, cafeaua prima dată. Țârrrrr, țârrrrr, curge cafea. Lapte, zahăr. Mai puțin zahăr, că tre’ să-mi păstrez silueta. Beau și-o gură de lapte. Pffff, ce lapte-i ăsta, frate? S-o stricat? Nu cred, nu m-am spălat eu pe dinți, asta-i.

Hârș, hârș, hârș, mă frec de zor în gură, cu periuța, măi! Fleoșc, fleoșc, ce gust are pasta asta de dinți!… Bă, dar unde îmi este oare telefonul, că sigur găsesc pe feisbuc o pastă de dinți mai frumoasă, mai arătoasă, mai sănătoasă, mai gustoasă. Aha, iote-l.

Fotografia de portret, carte, ghid pentru imagini creative. Pe bune? Să vedem, să vedem. Hmmmmm. Ce, tenul deschis la culoare reprezintă o problemă atunci când facem fotografie de portret? Mda, bine bă că ești tu deștept, pe asta o știam. Ceva mai nou? Mai caut, mai răsfoiesc, dau pagini, citesc pe sărite, că nu am prea mult timp la dispoziție, pe tron ai timp limitat, doar minute nelimitat. Mai așteaptă câteodată și alții. Îi pui tu pe așteptare, că deh, ai serviciul activat, dar unii nu pot aștepta prea mult, se scapă pe ei. Ah, stai, am uitat că au plecat toți de-acasă. Sunt singur? Ura, sunt singur. Îmi fac de cap. Ce cap, prostule, trebuie să pleci la treabă. E doar ajun, nu Crăciun.

Gata, digi 24, sorb din cafea. Aprind o mahoarcă. Cu bățul de chibrit. Chiar îmi era dor să folosesc chibrituri. Clasic, ce mama naibii. Că bricheta s-o gătat și ea.

Iar o să fie cald. Zăpadă ioc, frig nici atât. Ce dracu de Crăciun e ăsta? Hopa, cică nu trebuie să înjuri, azi, în ajun, înainte de Crăciun.

Frumos bradul meu, verde cu albastru. Aș mâna o portocală. Iar se aud ăia cu trompeta și cu capra. Chiar așa, oare o aflat cineva, până la urmă, dacă capra-i animal sau poziție? Dacă nici anul ăsta nu dezlegăm enigma iar o să facem lucrurile greșit, o să futem capra și-o să mulgem poziția. Proști mai suntem, nici măcar asta nu știm.

Mă spăl, trag țoale pe mine, mă poticnesc, mă arunc în bocanci, creionez rapid un traseu și ies pe ușă. Urâte uși au unii. Dar ce, a mea-i mai faină? Msalut, vecine… Ăsta-i unul bun, mai puțin idiot. Ce soare-i afară, frate! Merg, înaintez, fac slalom printre ei, ajung la o intersecție. Mai merg puțin. Avansez. Ce cur are aia! Cam fleoșcăit. Uite-l și pe ăla cu turbanul pe cap. Uite și-o blondă spălăcită. Și-o brunetă bună. Și-o babă cum moș la purtător. Unde-s puștoaicele, unde-s bunoacele, unde s-au dus când s-au dus? Ce naiba?!

Ajung la firmă. Deschid, sare Cezar, sar și eu. Mă linge Cezar, eu nu-l ling. Flendurăm puțin mingea, o molfăim. Ca-n ajun! Halesc un măr, Cezar nu halește un măr. Vine un client. Merg și eu la un client. Salut clientul. Mă salută clientul. Cezar nu-l latră. Oare de ce nu-l latră? Mă rog, l-aș lătra eu, dar ce, eu sunt lătrău ca alții?

Mă dau pe net, puțin, atât cât să mă satur. Văd una, văd alta, că de unii nu am chef. De ce-or fi unii atât de ipocriți și de lipsiți de originalitate? Dacă unii își pun un brad în casă, de Crăciun, tu de ce nu ți-ai pune un cireș, ca să arăți că ești original? Of, spiritul de turmă… Râgâie unul, râgâie toți, în cor, cu un dirijor în față. Se băse unul, se băse toți, pe diferite voci.

Ceva cumpărături? Noooo, ce cumpărături! Doar toată lumea face cumpărături. Mă apus să fac și eu, ce naiba? Doar vreau să fiu original. Mai bine aș vinde ceva. Dar cui?

Lasă, mai bine scriu ceva. Scriu asta. Da, acum, în ajun. Orice? Ceva comestibil. Totul trebuie să fie comestibil în ajun, chiar și preșul de la intrare, da, să-l facem din turtă dulce, să fie dulce, desigur.

Click, like, ho, ho, ho și tot așa. Și trece și ajunul ăsta. Vine altul și tot așa. Click, like, click, like, doar suntem în era digitală, nu? Dacă nu like atunci unlike. Dar nu se aud colinde cu Hrușcă și… ăla, cum naiba îl cheamă? Cu… nu, nu pot să-mi amintesc numele lui. Ăla de-i spune în fiecare an maică-sii ”împodobește mamă bradul, că eu nu pot”. Cum naiba… ah, Fuiego!

Ce harababură, ce de mașini, ce de nimeni pe-aici. Parcă mi-e dor să trăncănesc o colindă. Mai caut. Mai una alta. Mai lasă dracului munca. Aș pleca puțin la plimbare. Lasă, mai scriu un cuvânt și gata. Cuvânt. Ajun Fericit. Pardon, Crăciun Fericit.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.