25 aug. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

O să ajungem un popor de babe şi moşi

Preşedintele Klaus Iohannis vrea să stopeze marele exod al României. Eu cred că un preşedinte de ţară nu poate încetini expansiunea unui fenomen demografic pentru că situaţia în sine a fost generată şi alimentată de întreg aparatul de guvernare, adică de toţi cei care s-au perindat pe la putere în ultimii ani. Un preşedinte de ţară nu are pârghii pentru aşa ceva. Dacă partidele politice nu au interes în acest sens Iohannis va rămâne doar cu intenţia şi dezamăgirile.

În cei 25 de ani de la Revoluţie, populaţia a scăzut cu peste 3 milioane de locuitori, iar efectele acestei realități sunt deja observabile și, într-un viitor deloc îndepărtat, vor deveni din ce în ce mai pregnante. Dacă nimic nu se schimbă în abordarea acestei probleme și la nivelul funcționării economiei și sistemelor publice în ansamblu, scenariul este unul pesimist, cu o Românie ajunsă la jumătatea acestui secol la 14 milioane de locuitori, dintre care un sfert vor avea peste 65 de ani.

Fenomenul declinului demografic a afectat în mare parte și statele occidentale dezvoltate, fiind însă mai accentuat în țările foste comuniste, pe fondul șocurilor economice și sociale ale tranziției. Chiar dacă nu există răspunsuri universal valabile cu privire la cauzele acestui fenomen, ca națiune și societate, suntem datori să privim această problemă în perspectivă (sursa).

Singurul lucru pe care îl poate face preşedintele în această direcţie este să le tot spună politicienilor şi celor aflaţi la guvernare să treacă la măsuri drastice pentru oprirea exodului. Atât, în rest nimic care să şi aibă efect imediat.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.