5 iun. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Alchimii Subiective la Castelul Corvinilor – teatru pe șevalet și să moară și capra vecinului!

În data de 9 mai 2017, începând cu ora 18, în foaierul Teatrului de Artă Deva, a avut loc vernisajul de fotografie PREZENT – alchimii subiective, expoziție organizată de Asociația Artiștilor Fotografi Hunedoreni (AAFH), sub patronajul Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR).

Vorbim despre o expoziție etalon, care cu greu va putea fi depășită ca și standarde, pe plan local și nu numai, chiar și de expozanți, în număr de 20. Am participat și eu ca și fotograf la această expoziție și pot să spun, știind ce s-a petrecut în culise, că s-a muncit și s-a dorit atingerea unui standard artistic cât mai înalt. Nu voi insista pe prea multe detalii în acest sens, spun doar că vorbim de o expoziție care a fost mai mult decât o simplă expoziție, a fost un eveniment important în peisajul artistic hunedorean, un spectacol greu de depășit chiar și de generațiile care vin cu viteză din urmă.

Și pentru că de la bun început ne-am dorit ca această primă expoziție a AAFH să fie un fel de turneu expozițional, un fel de carte de vizită pe care să o dăm din mână în mână aproape pe tot teritoriul Județului Hunedoara, următoarea locație în care ne-am expus lucrările a fost la Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Pentru cei care încă nu știu sau nu se pricep spun că la această expoziție au expus 20 de artiști fotografi din Județul Hunedoara, pe care o să-i și enumăr aici în ordinea apărută pe afiș: Grigore Roibu, Adrian Stoica, Ovidiu Manoilescu, Alexandru Popa, Marius Isfan, Mihai Panaitescu, Marius Peptan, Raul Poenar, Cosmin Stan, Florin Cazan, Andrei Rosetti, Ioana Rusu, Iulian Solda, Traian Urieș, Horia Trânc, Daniel I. Iancu, Helga Landt, Ioan Todor, Cristian Rus, Ovidiu Rațiu.

Perioada solicitată și aprobată de Primăria Hunedoara pentru expoziția de la Castelul Corvinilor a fost pentru 20 – 28 mai 2017, practic, AAFH a dat startul evenimentului Noaptea Muzeelor. Am primit aprobare și am instalat lucrările în Sala Bethlen.

Următoarea locație pentru expoziția – turneu PREZENT – alchimii subiective a fost stabilită pentru incinta Restaurantului Werk din Hunedoara. Și acum ajungem la miezul problemei.

Și înainte să continui, precizez, nu vreau să le dau pălmi la unii sau la alții, încerc doar să arăt că nici în artă nu exist respect, bun simț și că se vor moarte – coapte toate caprele vecinilor chiar și atunci când vine vorba de cășile și satele artiștilor, câți mai sunt pe meleagurile românești.

Azi, 5 iunie 2017, dau o raită cu Grigore Roibu, președintele AAFH, pe la Castelul Corvinilor, prin Sala Bethlen, să vedem cum se mai prezintă cele 20 de lucrări. Ajunși acolo constatăm că șevaletele erau aliniate pe holuri și că în locul fotografiilor noastre erau expuse lucrări de pictură ale artistului Florin Hutium, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR). Asta n-ar fi o problemă, ne spunem, că doar data limită aprobată de primărie pentru AAFH a fost 28 mai a.c.

Doar că, înainte să pătrundem în sala destinată expoziției, observăm că trona unul dintre șevaletele noastre, iar pe el stătea răstignită lucrarea lui Ioan Todor, întoarsă pe dos, și în care era înfipt un mare holșurub cu destinația de sprijin pentru afișul domnului artist pictor Florin Hutium.

Fiecare lucrare din cadrul expoziției PREZENT – alchimii subiective a costat o sumă considerabilă de bani, suportată de fiecare autor, deoarece AAFH este la început de drum. Valoarea pentru vânzare a fiecărei lucrări, în bani, a fost stabilită la suma de 500 de euro.

Am început să ne punem întrebări, să dăm telefoane în stânga și-n dreapta. L-am sunat pe directorul castelului, domnul Cristian Roman. Telefonul lui era la o doamnă, habar n-am cine era. Am rugat să fiu sunat. Never, ever!

Descoperim că în ușa de la intrarea în Sala Bethlen, o ușă grea, de patrimoniu, valoroasă, veche, de pe vremea celor care locuiau pe vremuri în acel edificiu, o ușă lucrată manual, trona încă un frumos holșurub de culoare neagră care sprijinea, ghici?…

Desigur, încă un afiș al artistului Florin Hutium. Noi ne-am lipit afișul pe ușa de la intrare cu bandă dublă adezivă.  Măi, măi… Mă uit pe afișul cu pricina, mai atent. ”Pictura despre secolul XV”. Aha, deci prin această pictură încercăm să readucem în actualitate și obiceiurile din acea vreme? Adică, oare, oamenii din acele vremuri chiar își schilodeau operele de artă, unii la alții, ori de câte ori aveau ocazia? Adică exista și pe vremea aceea ideea cu ”Să moară și capra vecinului”?

În fine, mergem mai departe în cercetări. Numărăm șevaletele. Lipsea unul. Fain, zic. Ni-l trebuie, azi, că mâine mutăm expoziția. În plus, pentru cine nu știe, aceste suporturi costă destul de mulți bani și sunt foarte greu de construit. Telefon, again, la administrator… E în sala X lângă șemineul X, vine răspunsul. Serios? Dar de ce e acolo, mă gândeam, ne gândeam? În fine, l-am căutat doar noi și tot doar noi l-am și găsit.

Grigore Roibu a dat de domnul artist Florin Hutium și l-a întrebat despre holșuruburi, șevalete și alte cele. Desigur, vinovați sunt întotdeauna alții. Am vrut să batem și noi niște cuie în lucrările care ne-au luat locul pe pereții din Sala Bethlen de la Castelul Corvinilor. În spirit de glumă și de testare a părerilor expozantului. Răspunsul lui? Dacă așa credeți de cuviință vă rog să s-o faceți.

Nu, noi cei din AAFH nu vrem să batem cuie în lucrările altor artiști. Dimpotrivă, încercăm să fim respectuoși, să facem echipă și cu alți oameni de artă, să conviețuim în armonie cu crezurile și viziunile artistice ale celor care mai suntem și trăim în România.

Dacă eu m-aș duce la o sală de expoziții din străinătate și mi-ar veni (că așa îmi vine, ce, se repară?!) să bat un cui într-o copie a lui Gioconda, așa, ca să-mi las eu cartea mea de vizită de mare magnat al secolului în desfășurare, sunt convins că în secunda doi aș fi arestat și poftit să scriu hârtii care ar face obiectul chiar și unui dosar penal (că e vorba de distrugere din culpă, nu-i așa?).

Am vorbit cu cineva imediat despre evenimentul de azi. Părerea persoanei a fost asta: ”Mamăăă, dacă era lucrarea mea, praf îl făceam pe cel vinovat”. Știu, o reacție destul de vulcanică. Noi am decis să nu reacționăm chiar așa.

Ai țintit acea lucrare, cu un holșurub negru, pentru lemn? Înseamnă că ți-a plăcut. Nu-ți cerem chiar 500 de euro pe ea, că ești și tu artist și știm și noi că artiștii valoroși devin bogați abia după ce mor, dar măcar plătește prețul de print. Asta am decis noi să facem. Te costă doar 130 de lei. Mare scofală!

Sunt, totuși, curios de ce la Castelul Corvinilor, în Sala Bethlen, dacă tot o folosim ca pe o sală expozițională pentru lucrări artistice, nu avem control asupra huliganismelor, asupra zicalei ”Să moară și capra vecinului”?

Dacă nici măcar artiștii nu-și respectă munca, atunci cine s-o respecte și să-i caute valoarea intrinsecă, maneliștii, iehoviștii, BOR-iștii? Da, s-ar putea ca doar ei s-o vadă mai bine și noi doar să ne prefacem că vedem ceva mai interesant la alt artist!

Am fost rugat să scriu blând. Cred că am fost destul de blând. N-am dat din picioare când am scris, n-am înjurat pe nimeni. Chiar am fost cuminte. Mă întreb, așa, ca alții cu care am mai povestit despre întâmplarea de la castel, dacă îmi găseam lucrarea ciuruită toată de holșuruburi și cuie care mă trimiteau cu gândul la barbarismele secolului XV, oare cum reacționam?

P.S. Nu cred că artistul Florin Hitum e vinovat în totalitate de incidentul de la Castelul Corvinilor. O vină are și el. Dacă are o curiozitate sunt dispus să povestim. Dar nici nu cred că promovarea unui muzeu se face cu diletanți. Vreți exemple de filme din care se poate învăța cum se face? Acum n-am timp, dar promit că revin și cu subiectul ăsta.

P.S. la P.S. Articolul ăsta nu-i o recenzie la expoziția domnului artist Florin Hitum, e o realitate văzută prin ochii mei (tocmai am inventat un pleonasm, sau nu?!), prin urmare dacă vrea să scriu și despre chimia lucrărilor lui, interesantă, de altfel, îl rog să mă contacteze pe privat, că deja vorbim de altceva.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.