O greșeală nu te definește ca individ. Nici două greșeli, nici trei. În fapt, ești definit de soluțiile pe care le găsești la greșeli sofisticate, care par fără ieșire. Dar, ca și exemplu, am o poveste cu greșeli și soluții.
Am venit de la serviciu. N-am ulei. Zic. Nu-mi prea trebuie, dar parcă aș avea nevoie, că o să fie sâmbătă. Mă duc la market, zic. coufland, că ie la doi pași de mine.
Iau ulei, văd o fasolă, o cărniță, le iau, zic. Ajung la casă. Aveam niște vaucere de peturi. Scanează mamaia, io, zic, am vaucere și card. Mă caut la buzunare, Card 0, bani 0. M-am albit.
Și atunci se întâmplă ceva. Al doilea client de la rând era un tip care șoca prin înfățișare.
Tipul de la rând, cocalarul care a fost civilizat
Avea 1,67 și vreo nouăjdechile. Era spălat, parfumat, cămașă de in curată, asortată cu șort negru. Șlapi albi ca la miami, ochelari de soare și aur. Era tuns foarte șic. Mult aur, degete, mâini, gît, Vorbea – cu iubita – probabil, și întreba despre un anume înălbitor de haine, Și vorbea frumos.
Și io, la casă, galben am zis că nu mai am doi lei și 70 de bani (deja aveam filme – merg pe fiert). Și din coada aia care aștepta după mine, cocalarul, care părea ciudat, a zis:
Și a făcut femeia de la casă o căruță de manevre pe casă ca să ajungă la faza în care eu am cumpărat un ulei fără 2,7 lei plătiți de alt client. Ca să câștige coufland 2,7 lei.
Chestii
Oameni cu aur pe ei, cu chestii care port pă opulență, în țara noastră te face să te întrebi dacă vrei să faci AVC.
Ce mai poţi să spui?