Băh, de c(a)nd tot pronunț sfânta și dumnezeiasca liturghie parcă și la floci am freză de depeș mode

Oamenii trebuie să se închine la ceva, că de când or apărut la ceva să tot închină. Închinatul o tot evoluat. Ion îi mai greu dă cap, că cu girafa dă la zoo, că el zîce că nu esistă.

Da, azi, clopotele sunt pă trapez, sunt chitite, frate, să zgâlțâie mnezău în ele de-l ofuschează pă smurd. Mariile să doresc mai mulți ani, Ionii fut tot ce înseamnă Marie, Maria să simte și ea femeie. Mă înclin pentru sora mea care nu-i, Mariana.

Vecina dă lângă? Ie cu frică, dacă-i arăți pula zice că s-o infrigurat mnezău și se cacă pule cu oameni. Când respiră zici că face caracterizarea personajului lui Ion, că ie toa(n)tă cu pixuri și pământ pă ia, și târșîie tot, și uși și vorbitul parcă-i cu sfinți, te umple liturgia și sfințenia.

Dacă ai ieșit la stradă, ie copchii. Bă, ie copchii dăștepți. Unul, cel ,mai dăștept, și-o luat bicicletă. Dar despre bicicleta lui ne vedem pe maidan.

Bă, băiatule, zici că o anesteziază pă Maria, trage ăla de clopote, că în rest, bat clopote la radio, că cine dreacu stă să tragă dă funie, zilnic. Blume cu spume.

Și Papa de la Roma, niște apișoară pă Dunăre, tataie, roagă-l pă Mnezău oleacă, nu dă iel cu tifla? Ia o tiflă, papă, dă-i nește haur de la Vatican, că-l urnești, dă cu vin d-ăla de Vatican, fă strachină cu toartă.