Ca să vezi că iești prost, piedone dă dăbulenia, iești prost și cu felul și cu partidul pulii, te-ai angajat la urologie?

Cristiene, să vede, rămași, frate, fără cutre, toți ie ori morți, ori duși la etajul cinci.

Io nu-s de la partid, ai grija. Da, știu, am scris grija fără grijă. Dacă ai observat înaintea mea ești ăla care scofâlcea str(a)chini pe la restaurante. Cum pula mea nu te-ai cuplat cu Buzoianu pe care o hulingărești, bolovan cu bretele? Așa arăți.

Bă, știu, ai stat in celula de nevinovați. Și Cioran, tot acolo a murit, numai că el era singurul nevinovat. Sau poate că stătuși cu alții de vorbă, piedone dă Rumeinia, și avusăși poartă-n casă.

Bă, până la urmă vreau să vorbesc aici despre o scriere foarte fantastică pe care vreau la final sau pe parcurs s-o desființez, că șela care o scris zâce căcaturi care put de la scrîntit de dă glezne până la extirpat dă coi.

Acesta este un citat, cel de dădăsupt. La bloc, când apar dădsupturi, copiii ie primii care întreabă: la care?

Acest articol citează un mare om care are o problemă cu oamenii, Popescu Cristian, dă Dăbulenia colț cu București. Iel, bolovanul satului, că, a, scuze, nu te trecură ăștia la vichipedia, frate, cretini, scuzoi că țin locul la un coi.

No ni

Cristian Popescu (n. 1 iunie 1959, București – d. 21 februarie 1995) a fost un poet român afiliat nouăzecismului literar., asta scrie la vichipedia (Criticul Mircea Martin, spunea despre Cristian Popescu: „De la primele poezii publicate până la manuscrisele cele mai recent descoperite, aceleași idei poetice străbat opera sau un amestec de vis și gândire, asa cum le definea însuși poetul. Visele din capul mamei au explodat în inima pruncului.”

Și mata, piedone dă troițe, că la pușcătorie parcă o dădeai cu mnezău

Acum ești șmecher și ce zice el. Comentăm tot.

Textul este preluat de pe pagina lui de facebuc acum fix 1 horă. Spusele lui Pedone dă Romania cu ciucuri dă smardoială critică din restaurante de unde nu o primit iel, că să zvânta dacă ierau ieuroi destui.

Pope: Să-ți fie de cap bă! 100 de zile în care, în fiecare zi ai împins România mai aproape de dezastru! Ilustrule care ești ”nimenea” în drum! Tu, de fapt ești doar un smiorcăit nevertebrat. Ești atât de disperat că te așteaptă haznaua istoriei încât faci orice, vinzi pe oricine pentru încă o zi în care să auzi ”să trăiți șefu’ ”! Doar așa te simți bărbat?

Astăzi se împlinesc 100 de zile de când Guvernul Bolojan a fost demis!

O sută! (are intreruperi temporare)

Așa că, Smiorcăitului nevertebrat îi spun și eu: La mulți ani la haznaua istoriei! ( nimeni n-o murit mai mult decât trebuia și nici la mulți ani nu ajută la mai mulți ani, să prinde dracul)

Poate ar fi momentul să te oprești din a te considera cel mai deștept politician pe care l-a produs România. Și, mai ales, să încetezi să te comporți ca și cum ai mai fi premier cu mandat deplin. (Boule, ești la slujbă? Cum se scrie că iel ie primul ministru?)

Ești prim-sinistrul unui Guvern demis. Adică, un nimeni, dar spus frumos!

Bag pula, am tot vrut să vin cu păreri pă text, că io sunt din generația în care la limba și literatuira română aveam temă foarte importantă: caracterizarea personajului. Îl luam pe Ion al lui Rebreanu și despicam firele la maxim.

Ia-ți Guvernul demis și lasă România să respire! Lasă-ne să încercăm s-o scoatem la liman, pentru că după guvernarea asta „reformatoare” mai avem puțin și ne întrebăm dacă Evul Mediu chiar a fost atât de rău.

”ultima părere, popescu, nu te-ai gândit că poate prostul săptămânii, Nicșor, bate apa în piuă ca să…

Ai promis reformă și ai livrat facturi.

Ai promis ordine și ai lăsat haos.

Ai promis economie și românii fac economie la mâncare, la concedii, la medicamente și, mai nou, sunt învățați să facă economie și la curent.

Am ajuns să avem energie printre cele mai greu de suportat din Europa raportat la buzunarul românului. Benzina a trecut de 9,5 lei, motorina de 10,7 lei. Și noi continuăm să ne felicităm că „ținem situația sub control”. Bă sinistrule, tu ești pe pastile?

Care situație, sinistrule?

Aia în care, în anul 2026, aruncăm 180 de kilograme de explozibil într-o stâncă din Dunăre ca să mai câștigăm apă pentru Cernavodă?

După operațiune, nivelul apei a crescut cu doi centimetri.

Doi centimetri!

În sfârșit, o măsură pe dimensiunea marilor realizări ale Guvernului Bolojan. Bă sinistrule, dacă o întrebai pe sinistra mediului dacă contează 2cm ce crezi că ți-ar fi răspuns? ”Contează șefu’!„. Această ”femme fatale” a mediului ar fi trebuit să știe că distanța nu e aceleși lucru cu lungimea! Las-o dracu’ de treabă!

Atât s-a mai ales din reforma voastră: 180 de kilograme de explozibil pentru doi centimetri de speranță.

Numai că România nu poate fi condusă centimetru cu centimetru, din avarie în avarie, din taxă în taxă și din improvizație în improvizație.

În timp ce omul de rând își calculează litrul de motorină, kilowattul și coșul de cumpărături, la Palat încă pornesc mașinile oficiale, se deschid portierele și se aude frumos: „Să trăiți, șefu’!”

Poate doar pentru asta mai merită cei doi centimetri.

Iliuță, bă băiatule, cele 100 de zile nu sunt o aniversare. Sunt o rușine politică.

Un Guvern demis nu trebuie să se îndrăgostească de el însuși chiar adcă el reprezintă exclusiv usereul! Un premier demis nu trebuie să confunde faptul că încă are cheile biroului cu faptul că mai are încrederea țării.

Ai pierdut votul Parlamentului. Ai pierdut Guvernul. Și, cu fiecare zi în care te agăți de scaun, România mai pierde câte ceva. Dar tu urli peste tot că vrei ȘI FACI binele României! Du-te la medicul care și-a recomandat pastilele astea și zi-i că nu sunt bune! Serios, nevertebratule!

La 100 de zile de la demitere, poate cea mai importantă reformă pe care o mai poți face este să reformezi drumul dintre Palatul Victoria și ieșire.

Ia-ți așa zisul Guvern, sinistrule și lasă România să meargă înainte.

Fără respect,

Cristian Popescu Piedone

Președintele Partidului Naționalist Reformarea României

Promit că revin la prostul ăsta.