Un cancer nu e cancer până nu spun judecătorii

Bolnavii de cancer din România aproape că îşi văd moartea cu ochii. Unii plâng singuri fără nici o speranţă în şansa de a mai vedea zorile dimineţii sau un nou anotimp preferat. Nu ştiu cum este să simţi că statul îţi mai rezervă doar un singur drept, acela de a muri, însă sunt convins că relaxant nu are cum să fie. Am întâlnit oameni care trăiesc obişnuiţi cu ideea că vor muri dintr-o clipă într-alta, dar am văzut şi oameni disperaţi de neputinţă şi de nepăsarea statului, un stat care ar putea să facă ceva dar nu face.

Nu mi-am propus să fiu patetic chiar de luni, dar aseară am văzut un reportaj care dezvăluie un fenomen revoltător. Bolnavii de cancer din România îşi cer dreptul la viaţă în instanţă şi judecătorii le dau câştig de cauză. Ce înseamnă asta?

Inseamnă că statul are instituţii publice, cum ar fi Casa de Asigurări de Sănătate, care nu-şi fac treaba, fapt care se datorează oamenilor indolenţi şi incompetenţi din aceste „ţâţe bugetare” bune doar de muls bani din bugetul statului, în timp ce acelaşi stat intervine în aceste situaţii prin judecătorii din sistemul judiciar şi spune „da, aveţi dreptate, aveţi dreptul la viaţă, trebuie să beneficiaţi de ajutor medical din partea statului”.

Adică pe unii îi doare în cur că sunt oameni care vor muri, deşi ei pot fi salvaţi, iar pe alţii îi doare tot în cur dar spun că nu trebuie să ne exprimăm chiar pe faţă că ne doare undeva. Ce mama naibii de stat e ăsta. Ce mama naibii de şef de stat şi prim ministru avem? Guvernul este cel în măsură să rezolve situaţii de urgenţă, pentru că de la Guvern vin ordonanţele de urgenţă pentru salariile bugetarilor, pentru că de la Guvern vin deciziile cu adevărat importante. Pentru că e vorba de un aparat menit să guverneze. Ori guvernatu’ ăsta înseamnă să faci ceva, nu să emiţi comunicate de presă şi să te întreci în declaraţii politice care dau bine la electorat.

Ori dacă se constată că sunt instituţii care se bat cap în cap, de ce mama naibii nu schimbăm angajaţii. Aşa cum putem să dăm de pământ cu un senator, ministru, deputat, şef de stat, aşa am putea să schimbăm şi pe cel care deţine hăţurile la căruţa cu vieţi omeneşti din România. Mi-am propus să fac un reportaj – anchetă pe tema oamenilor bolnavi de cancer din România. Cu date, cu exemple, cu morţi şi răniţi. Aşa că stai ciuci şi atent la mine. Dacă ai ceva de spus despre acest fenomen nu sta deoparte, trimite-mi un mesaj şi spune ce ai de spus.