Când moare mama, oricui, pacea nu-i pace

Cum înțelegi un om căruia îi moare mama? Mama, femeia aceea i-a dat oxigen, sânge, speranță, uneori. Mama îi prima înviere și prima pace, întâia liniște noaptea, prima apă, primele lecții de viață, înainte să te expui la cretini și idioți.

Când moare, după anarhii ale unui cancer care își soarbe cretinătatea din nimic fără nimic, copilul mamei, eu, tu, el, ei, devine imun..

Când moare mama, nu mai fiți duri, o să obosiți tot încercând să fiți la fel. Dacă mama iubește, este singurul om care vă iubește. Restul încearcă și are impresia.

Mi-e dor de tine, mamă. Aș vrea să mă mai bați, cu ce vrei tu, să mă mai cerți, să-mi spui că sunt cum sunt. Aș mai vrea, mamă, să fiu un fiu.

Bine, mamă, vin morți și merg la tine de la spital, am schimbat și mobila în casă, și Florinda o zis că să ne liniștim. Mă liniștesc. Uneori. Mama mea, draga mea, mamă. Și Cezar o murit.