Când n-ai țigle întregi pă casă te duci la Strei și sau te filmezi penibil

Una peste alta, să înoți în Strei când în viziunea ta îl vezi și pe valul 6, în martie, chiar, nu e rău. E chiar bai. Ori ți-ai luat pastilele de râs invers, ori te uiți la desene animate cu câini motorizați. Tom și jerii ie deja cu ciucuri. Nu se uită tot prostul la iei.

Cristoi Eduard și Claudiu, brusc și uneori, îmi părea un băiat viu, decent, cu el acasă, pe acasă, de când Turist Rătăcit aproape că toți, chiar și el, vor ceva ieșit afară din comunele taxe. De la o vreme, ori io sunt mort, ori el (Cristoi Eduard și Claudiu uneori) își cumpără șampon cu prea multe bule. Și bulele nu-l mai încap. Stă bulele pă iel de-l i(e)nervează. Când ie bulele nervoase că, cică, mergi la Strei și te speli, că cumva, să ești bine și tu. Începem.

Unu, nu faci baie în Strei, că-i sărbătoare, că ”stă soarele să apună”, soarele nu stă când apune, nu te dai cu șampon înainte să te bagi în Strei în luna martie, și dacă te bagi nu te filma, că dacă te filmezi în timp ce te bagi în Strei cu șampon pe tine nu te filma, că o să pari penibil, că dacă și totuși te filmezi nu te filma penibil, chiar dacă așa ești.

Doi, dacă ai decis, totuși, să te filmezi penibil în timp ce ești șamponat și pregătit să te bagi în Strei, că-i sărbătoare, nu-mi spune să mă protejez în timp ce tu mă poluezi cu șampon ieftin, Cristoi, că dacă te-ai băgat în Strei, când soarele stă (soarele nu stă, Vasilica Șeicaru), alături de o vâslă, cu care să te salvezi din nemernicia ta, eram, jur, impresionat. Cristoi cu o vâslă în Strei! Ce face, Cristoi cu vâsla în Strei? Se salvează. Ie brusc aproape viu. Se spală, că are șampon pă iel.

Trei, tu îmi vorbești de sărbători creștine, importante, șamponat și apoi te azvârli în Strei, crezând că cumva io o să simt răceala apei, pe care o faci minunată dar pe care în același timp mi-o spurci cu tine?

Bun, te-am văzut. Pă feisbuc. Și io ce ar trebui să fac? O să zici băh, de ce se ia Urieș dă mine?

Patru, băh, nu pot să-mi scot din minte imaginea în care tu ești cu șampoanele vieții pă tine (sau cu ce pula mea te-ai dat) și te bagi salutând pă văzurologii tăi în timp ce tu, cu tupeu și scârbavnică nonșalanță, te introduci în Strei, un rău care cu multe eforturi planetare și-o strâns curs și poezie, și în care tu ți-ai băgat scârbavnica puțulică, poate pulă, invocând sărbători mari și creștinești, apus de soare care stă să apună și pleonasme care aproape că mă zgârie.

Cinci, unde dracului vezi tu pe malul Streiului valul 6, că e cuminte Streiul, docil, chiar, ți-a fost?

Cristoi, un sfat, de final, de pula mea știe ce faci tu pe acolo, ai nevoie de un consilier de imagine? Ce vrei să te faci când te faci bătrân? Când dai cu mâna involuntar peste diverse dimineața e semn că să nu te mai dai cu șampon, boule, înainte să te bagi în Strei, când soarele stă să apună.

Bă-băiatule, nu te mai filma singur. O dai în narcisisme. Narcisismul nu-i fiță, ie boală, cu ciucuri, știu, dar ie boală, prietene. Chiamă și tu proști cu camere șmechere care să te filmeze când ești penibil, că poate îți crește așa și ție numărul de laicuri. Și odiseea poate îți devine aproape odisee.

Șase. Băi, copile, ești penibil. Nici nu-ți stă bine cu șampon pe păr. Pari chiar prost. Și cu șampon pe păr în timp ce tu o dai în pleonastice și mai apoi te scufunzi în Strei?! Prost copil. De ce te-am abordat? Mi-ai futut Streiul, bă, cu șamponul tău de căcat. Și io am spurcat Streiul cu mine, dar fără șampon. Să zici mulțumesc că te-am băgat în seamă. Că când spui că să ieftinească carnea iești chiar dus.