5 aug. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

Când simte că pute, îl doare și se scărțâie, ca o mobilă obosită

Preambul, la zic. Îți scârțâia neuronul? Te înșurubez, io, cu piuliță pe stânga. Gratis. Băh, ai întâlnit putori care se parfumează și put ca dihorii? Despre mobila veche și obosită a bunicilor vorbesc. O mai ai? Deja cazanele de pe Dunăre behăiesc a oxigen că te-au pierdut și m-ai ales că nu te-au avut, că oricum erai degeaba în peisaj. Încerc să-arat că tu oricum iartă-te.

Avem variante noi. Parfumul lor nu pute, că e învechit, duhnește fain, cu dinți de prost, prea prost și prea șmecher. cu mâna pe afară. Atât poate, să duhnească, doar nu vrei levănțoi din căcat presat, așa-i? Eu ți-am spus, am strecurat aici, arici. Treaba voastră ,eu doar zic. Nici morții nu-i mai mor și nici cucuveaua nu moare, dar prostul zice că-i STĂPÂN. Băh, ești prost?!  Curvid, că ce pula mea, fac ce vreau, că mă enervează banii, care n-s la mine, și mai ales jurnaliștii, futu-i în gură să-i fut!

Prost, hotărât, ai găsit și tu, cireșe, cu formă de țâțe, așa-i? E o minune. Pula, minune! Nu e un caz rar. Din ce în ce mai des. Proști găsești la tot pasul, adică mergând, pășind.

Monocotiledonatele, în caz că știe boul ce-i aia, sunt mai deștepte, cresc sau mor, bipezi ca unii se jură că-s dicotiledonați, deși se sparg mucile în ei ca grâul sub asediu, moare aia mare a neamului.

Mi-ar plăcea să se prindă și oiul, că oaia e la muls, dar sunt sigur că vorbesc dicotiledonat. Zilele trecute am dat peste o oaie care, cândva, îmi era la păstorit, sacadeam cu ea. Era de rasă, devenise de rasă pură,. Adică și-o luat macadam colorat așișderea ca și ea. Ce avea ea, avea și el, ce n-avea el, avea ea, dar erau, mai ales împreunați, și se țineau strânși, să nu se împrăștie scursura, pe clisura Dunării.

În altă ordine de idei, ați văzut că atunci când behăie prostul checiap, ieuroi și scârbă, planetele fut horoscopul lui Neti Sandu? Eu sunt hotărât. Depun petiție pentru strâns semnături împotriva violenței ancestrale. Păi eu cum să dorm, dacă astrele se tot coiesc noaptea? Păi dormim sau ne coim?! Pula mea.

E o vorbă, futem și plătim. Bun, dar unde dracului plătim, la care casă, la camera 17 sau ne îndrumă repetentul, de gardian vorbesc, la cușeta potrivită, cu o dusă nefutută, aproape alzaimăriță și demențial de anostă? Zic și io.

Revin la strong monocotiledonat. Ca să mă esprim într-o romgleză pură. Cilivizat, dorind să fiu. Boul pământului ară, ajută, își câștigă traiul, boul care zice că-i, nu-i, el se vede doar pe el(e), în oglindă, când se uită, dacă se uită, zic, asta, așa, zic, c-o picat la examenul ”trecut și viitor pe planeta pământ, amin, boi sunt, boi prost mor”.

Soarbe-ți prostia, scurge-te în neant, adună-te, grămadă, bolovan împrăștiat, și mai du-te la dracu când fut și eu. Sper să te iau. Acum am fost blând, next, romglezește vorbind, o să fiu rău. Și fă și tu ceva, până atunci, până să te ostoiești, citește, dracului ziarul cu care te mâzgălești la cur de vădană, și proastă. Vădană proastă nu-i pleonasm? Numa zic. Și io.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.