Jurnal de haitî, un câine se ridică și te pupă, bizar gest

Îi o tipă pă facebooc. Ea zice cu îi cu haite. Cu jurnal, cu treburi. Aici m-a spart. Ea ie iubitoare de cîini, și de animale, presupun, că, probabil ar iubi și poarca mea, Mira, o scroafă de porc de giuneea.

”Odată, când Clara era mai mică, am întrebat-o dacă nu cumva și-ar dori un alt stăpân. (și Clara a răspuns, mă mulțimesc cu voi?)

Îmi amintesc ca după ce am rostit cuvintele, s-a ridicat de jos, a venit la mine și m-a pupat. Ceea ce a fost foarte bizar, pentru ca ea nu făcea aproape niciodată acel gest, să se ridice și să vină să mă pupe. Atunci am realizat ca legătura noastră este una cu adevărat specială.”

Unde-i legătura specială? IO am întrebat! Că o venit ea și-o zis că că io te pup acum, că câinii pupă, și că io pe tine te vreau?

Și unde morții mă-sii ie gramatica lu limba română, haită? Sau ie analfabeți, lupii? Io nu cred asta. Cezar iubea limba română, chiar dacă iera de etnie germană, născut la Ungaria și crescut la Romania.