Anormal de normali într-o lume, cică, normal de anormală, să moară mă-ta?
Chiar dacă doar nimicul mai contează, într-o lume care a devenit normal de anormală și copacii nu mai cresc nici măcar ca și copaci, mor clipe și silabe, năucite, răpuse… Citeşte articolul
Sunt hotărât, îmi mor tot
Îmi mor și căi de întors aici, le simt. Plec. Dacă eram fain trebuia să mă făinuiți. Dacă mă iubeați trebuia să mă iubiți. O să mă disecați, că-n lipsă… Citeşte articolul
Nici un cur nu mă prea coaie nici un coaie nu mă prea cur
Sunt ultimele mele remușcări. Azi mi-o zis o femeie de la poșta română că am un plic rătăcit prin Alaska. Tot azi mi-o zis una că trebuie să beau ciubăr… Citeşte articolul
O să-mi lipsești, mamă, mă duc, te las aici
Azi, mi-ai lipsit, mamă. Pe derdelușul copilăriei mele era iarbă. Acolo am căzut, probabil, prima dată, ca un nătâng, în zăpadă, multă. Maria a murit. Nu-ți amintești. Pe-acolo m-am dat… Citeşte articolul
Ultima redută, ultima coardă de vioară
Prost, nătâng, degetar bădăran cu clape, solist la apel de seară, doritul și iubitul tău din ceasuri prea de seară, blocatul vieții tale, adică eu. Cu capul plin de dureri.… Citeşte articolul
Asta-i pentru tine, încă mai respir
Cresc mesteacănii, ca nebunii, voi cărați în spate zer de proști. Mor munteni în fiecare zi, voi încă vă căutați `mnezăii. De plecăciuni m-am săturat. Tata o murit. Eram miculuț.… Citeşte articolul
Bătaia mamei, futu-i, mamă, nici greierii nu mai cântau
Mai știți cum ne bătea mama? Pe voi nu vă bătea?! Prostii, nu vă cred. Sunteți nerecunoscători. Mamele voastre vor fi dezamăgite până la moarte. Sigur, se întreabă, fiecare, cum… Citeşte articolul
Uită-te la mine, azi te-am murit toată, ultima dată
Stai, cumva. Scriabilă. Stai atentă la Ivani. Ți-ai bătut joc de sens și nonsens. Să cânți și să asculți ce n-am cântat amândoi. Am încercat, ultima dată, să te chem,… Citeşte articolul
Încă îți caut trăiri, încă mă descoperă unii, încă mă uit după tine
Am murit de multe ori de la ultima noastră șoaptă, și-am rezistat. Eram în aceeași zi. Doar diferiți eram. Tu, te visai. Eu, mă rugam. Creșteai, pe-atunci. Creșteau, cumva, prea… Citeşte articolul
E bine că sărbătorim trecutul și viitorul și, mai ales, momentul
Mă înclin în fața celor care au marcat în taină ziua de omagiere a fotografiei. 19 august. Practic, orfani de-o zi de naștere, am stat, atunci, cumva, așa, așa cum… Citeşte articolul
Abonează-te la blog prin email, pentru tine e gratis
Despre fotografie
