Caut creier, fiică-mea ie în derută, moftologie și paradigmă

Bă, ieri, pe la amiază, pentru câteva minute, am rămas mut. Nu, încă pot să vorbesc, fără cuvinte. Cineva, român, de-al nostru, căuta creier. Nu prin Parlament sau prin parcări. Se rătăcise voit într-un loc cu carne de vânzare. Reper, probabil, că i-a fost mirosul ce venea de la creierul meu, care căuta ficați de găină. Dar, stai să-ți povestesc.

Dă pofta peste mine pentru ficăței de pui la tigaie, cu ceapă multă, cu chestii. Și mă îndrept io vertiginos și hotărât spre un anume magazin, unde știam că găsesc ce voiam fix atunci.

Ajung și mă introduc, încet, salutând, în magazinul cu cărnuri. La casă, o femeie, casierița. Împacheta ceva carne. Un nene mai în vârstă aștepta, smerit, să plătească și să plece.

Înainte să intru io, o intrat o tanti, miculuță la stat și mai mult lată. Cu un copchil după ea. Tot rotund. Deci, tanti miculuța, era, cum se cade, înaintea mea. La rând. Și cum am intrat, aud, că n-am apucat să zic și io ceva, deși voiam, dar nu-mi place să întrerup, din respect pentru care spun ceva deja.

Miculuța, către vânzătoarea de la casa de marcat

• Aveți creier?!!

Liniște. Io mă uit, nenea se uită în plasă, vânzătoarea nu mai împacheta. Ficații de găină au încetat să se mai ascundă de mine. Cârnații din vitrină, rușinați, se făcură că n-aud. Mă uit atent la nenea și la vânzătoare și mă pufnește un râs, zgomotos, că io nu-s normal. Schițează și nenea un râs formal. Vânzătoarea, derutată.

Vânzătoarea, încercând să înțeleagă aluzia, zice.

• Păi, ce să zic, io cred că mai am ceva creier… Ce creier vreți, doamnă?

Râde și miculuța. Da, de porc aș vrea… De ăla n-am, doamnă, zice tanti de la casă. N-am deloc.

Mno, zic, unde dracului m-am nimerit. Cum dracului s-o întreb io acuma pe femeia aia de la casă dacă are ficăței de pasăre? Am râs, și-am zis, aveți ficați de pasăre? Femeia de la casă, zâmbind, zice că da. Bine, zic, de zece lei.

Și-am plecat cu limba română și cu ficați de găină în plasă. Una peste alta, nu-i rău să te întrebe cineva, din când în când, dacă ai creier. Ie și ăsta un exercițiu de imaginație. Că te întrebi și tu, ulterior, bă, io am creier?