Ce mai scrie, lumi și lumea, ideea ie că iei și votează

Buzoianu sapă. Sapă bine. N-are sapa potrivită, dar o dă în potriviri. Că ie ixată, că dacă iera crăcănată treceau pădurarii printre cracii iei, mari. Dar, noroc că ie ixată. Ui ce a mai descoperit.

Text postat pe facebooc de România Actuală, nu-mi asum nici un merit, doar efortul de a-l prelua. Dar nu-i de glumă. Am preluat că nu-mi vine să râd.

Buzoianu a săpat în Apele Romane. A gasit 5 milioane de metri cubi de agregate si 75 de hectare de probleme. Diana Buzoianu a deschis dosarul Apele Romane Olt, iar cifrele prezentate de ministra sunt greu de ignorat. Potrivit raportului Corpului de Control, la Mineralport ar fi fost extrase ilegal peste 5 milioane de metri cubi de agregate, iar exploatarea ar fi dus la formarea unui lac de aproximativ 75 de hectare. Prejudiciul calculat doar pentru agregatele extrase depaseste 10 milioane de lei, potrivit datelor prezentate de Ministerul Mediului. Dar poate cea mai greu de explicat cifra este alta: 15 ani fara niciun control.

Potrivit ministrei (ministrului), Mineralport nu ar fi fost controlata de structurile locale competente intre 2011 si 2026. Iar cazul Pond Star ridica o problema similara: aproximativ 25 de hectare de exploatare, cu 11 ani fara control, intre 2010 si 2021. Buzoianu acuza ca Apele Romane a devenit „un sistem vulnerabil”, influentat politic, si sustine ca anumite persoane din conducere ar fi fost mentinute in functii in ciuda problemelor descoperite. Aici insa trebuie sa vina raspunsurile oficiale. Cine trebuia sa controleze? Cine a stiut? Cine nu a verificat? Si, mai ales, cum este posibil ca milioane de metri cubi sa fie extrasi de-a lungul anilor fara ca institutiile responsabile sa intervina? Raportul Corpului de Control a fost trimis la Parchetul General, iar verificarile vizeaza modul in care au fost gestionate exploatarile si activitatea de control din zona Olt. Pentru ca aici nu mai vorbim doar despre un lac aparut unde era pamant. Vorbim despre hectare, milioane de metri cubi, milioane de lei si ani intregi in care autoritatile, potrivit raportului, nu au intervenit.

Un control poate fi amanat o luna. Poate chiar un an. Dar 15 ani ridica o intrebare la care cineva trebuie sa raspunda.

Partea a doua

La Olt, potrivit raportului Corpului de Control prezentat de ministra Mediului, o companie ar fi extras ilegal peste cinci milioane de metri cubi de agregate și ar fi transformat 75 de hectare de teren într-un lac. Fără autorizație. Fără control timp de ani întregi. Cu un prejudiciu estimat la peste 10 milioane de lei doar din agregate.

Buzoianu spune direct: „ANAR a devenit un sistem vulnerabil, condus de prea mult timp mai degrabă la comandă politică”.

„Vulnerabil” este termenul administrativ elegant. În viața de zi cu zi, când cineva sapă 75 de hectare, scoate cinci milioane de metri cubi de material și instituția însărcinată să controleze fenomenul nu observă nimic, începi să te întrebi dacă inspectorii aveau fișa postului sau doar adresa clădirii.

La Mineralport, spune ministra, nu s-ar fi făcut niciun control din 2011 până în 2026. Cincisprezece ani.

Cincisprezece ani în care poți termina școala, liceul și aproape facultatea. Dar aparent nu și un control.

La Pond Star, situația descrisă este asemănătoare: între 2010 și 2021, niciun control pentru exploatarea ilegală reclamată pe 25 de hectare.

În administrația românească există controale atât de rare încât ar trebui declarate specie protejată.

Și aici vine partea care explică de ce asemenea sisteme supraviețuiesc.

Mandatul directoarei Administrației Bazinale Olt, Mădălina Ion-Duca, expiră pe 2 septembrie. Corpul de Control cere măsuri disciplinare. Conducerea ANAR propune înlocuirea. Iar șeful serviciului juridic al ANAR, potrivit declarațiilor Dianei Buzoianu, ajunge la concluzia spectaculoasă că soluția legală ar fi tocmai prelungirea mandatului.

Adică găsești probleme în instituție și primul instinct al sistemului este să păstreze exact conducerea sub care au fost găsite.

E ca și cum după ce descoperi că magazia a fost golită, îl prelungești pe paznic pentru continuitate managerială.

Buzoianu spune că aceasta este „încă o dovadă că această instituţie a fost acaparată cu totul politic” și vorbește explicit despre „reprezentanți PSD” la nivel local care s-ar zbate pentru păstrarea oamenilor în funcții.

Aici este de fapt miza.

Nu lacul. Nu pietrișul. Nu cele cinci milioane de metri cubi. Miza este mecanismul care poate face ca asemenea lucruri să devină posibile: funcții împărțite politic, controale care nu vin, răspundere care se evaporă și, când cineva deschide dosarul, sistemul juridico-administrativ descoperă subit că tocmai oamenii aflați acolo trebuie să rămână. De aceea Buzoianu deranjează.

Nu pentru că vorbește tare. Ci pentru că începe să pună numere lângă lucruri despre care ani întregi s-a vorbit numai în șoaptă: 75 de hectare. 25 de hectare. Cinci milioane de metri cubi. Zeci de milioane de lei. Unsprezece ani fără control. Cincisprezece ani fără control. Politica românească adoră scandalurile abstracte.

„Sistemul.”

„Rețeaua.”

„Influența politică.”

Sună suficient de vag încât toată lumea să fie indignată și nimeni să nu fie responsabil. Buzoianu vine însă cu hectare, ani, firme, rapoarte și funcții. Asta este mult mai neplăcut. Pentru că poți negocia o declarație politică. Cu cinci milioane de metri cubi de pietriș este ceva mai greu.

Doarme