Ce pute? Pute Copșa Mică! (III)

Puturosul nu s-a învățat minte din prima. Așa că ne-am propus cu toții să-l învățăm pe prost ce înseamnă să te speli cum trebuie. În fiecare zi îl asistam la dușuri ce-l puțin 5 colegi. Când observam că o dă iar cotită tăbăram pe el, îl imobilizam în jgheab și ne apucam de dat jos rapănul de pe el.

Uneori țipa ca din gură de șarpe. Ne durea fix la bască. Pe ofițeri și alți superiori nici atât. Aveam liber să aplicăm metode care să-l determine să se spele singur.

Au trecut zilele, am depus jurământul și o parte din colegii mei din compania a șaptea au fost distribuiți prin țară la diverse obiective.

Eu am rămas în aceeași unitate. Urma să dau examen pentru școala de gradați, dar asta-i altă poveste. Acum vreo trei ani și ceva îmi sună telefonul și observ un număr pe care nu-l cunoșteam. Răspund și aud o voce care îmi părea cunoscută.

• Cine-i, zic?
• Numărul UM1908 îți spune ceva, mormăie vocea din telefon?
• Măi să fie, să nu-mi spui că…

Exact, era chiar răpănosul de la Copșa Mică care puțea ca un hoit îmbibat în scrum de țigară. Nu-mi venea să cred. Îmi luase numărul de telefon de pe Facebook și mă sunase cu tupeu. Nu mi-a pomenit nimic de escapadele din baia Companiei a Șaptea. El vroia doar să afle ce mai fac. Numai că i-am retezat elanul și l-am întrebat și eu cu tupeu (știu, am fost rău): ți-o mai venit mintea la cap, ți-ai mai revenit sau tot nespălat umbli? Hai, mă, zice răpănosul, că mă spăl. Te speli pe dracu, las că știu eu, tu n-o să fi niciodată prieten cu apa, i-am trântit în nas.

Nu l-am mai auzit de-atunci și nici pe Facebook sper să nu-l văd. Urâtă creatură. Nu cred că aș mai rezista să fac iar armata cu unul ca ăla. Cum mă să nu te speli? Își ducea acasă șosetele noi pe care le primea de la armată și în unitate umbla cu o singură pereche.

Asta a fost povestea răpănosului din vremea când eram ostaș în armata română. Stai pe-aproape, urmează și alte povești din vremea aceea. Primele două părți ale acestei povești le poți vedea aici.